Articole din January, 2026

Fricile mele

Se spune că de ce ți-e frică nu scapi, așa că m-am gândit să fac o lista cu toate motivele mele de panică, poate mă prind din urmă și mă bântuie continuu. Așadar cel mai frică mi-e de bani. Mă paralizează, nu așa! Și cu cât e mai generoasă cantitatea, cu atât e mai mare groaza mea! Apoi mi-e frică rău de tot de un ten superb. Băi nene, e ireal, de filme horror! Ferească Dumnezeu de așa ceva! Un corp fără cusur îmi dă același sentiment. Fiori pe spate, nod în gât, sperietură maximă. Să mănânc eclere fără să pun un gram? Și fară sa aud de spike glicemic, inflamație, dependență? Ceva rău de tot, sunt îngrozită! O casă imensă care nu cere curățenie, reprezintă, de asemenea, un mare motiv de anxietate. Călătorii oricând, oricum, oriunde. Cum să nu te temi de așa ceva, voi știți câți barbari sunt încă în lume? Dar să am acces la orice haină/ accesoriu îmi doresc, indiferent de preț sau accesibilitate, este poate cea mai mare groază a mea. Ar mai fi câteva, însă mi-e frică ...
Citește mai mult »

Cauza tuturor relelor

La școală am învăţat că în România avem climă temperat continentală, adică patru anotimpuri: primăvară, vară, toamnă, iarnă. În realitate de nişte ani buni constat ca şase luni pe an avem frig, ploaie, ceaţă, nor, rareori ninsoare şi alte şase soare, plus temperaturi între mari si extrem de mari. Practic corpul nostru trece de-a lungul unui an calendaristic de la -10 grade (ca să nu zic extremele de -20 din alţi ani) la +40. Deci nu doar că în imaginaţia noastră, încurajată de programa scolară, anotimurile sunt idealizate, pictate în pastel. De exemplu primăvara e cu muguri, mieluţi care zburdă, fluturaşi şi ghiocei. Iar în realitate situaţia stă destul de bacovian, cu noroaie, frig, umezeală, nor. Dar vremea e, în majoritatea timpului, chiar haină, urâtă, stresantă, predispunând fie la degerături, fie la migrene, fie la insolaţie. Şase luni avem viroze respiratorii, apoi bifăm cu brio carcalaci de maţe şi stomac. În contextul acesta, zău că n-ar trebui sa ne mai mire nimic. E mare minunea că funcţionăm social şi individual aşa de bine. Practic suntem un popor de omeni ...
Citește mai mult »

O lume plină de talent

La începuturile carierei, atunci când încă învățam despre recrutarea și selecția angajaților, cel mai important criteriu de alegere era potrivirea dintre sistemele de valori. Dacă firma căuta loialitate, responsabilitate și perseverență, acesta devenea profilul moral al potențialilor candidați și abia apoi ii dibuiai abilitățile profesionale, considerate oricum mai ușor de format prin sesiuni de instruire interne sau externe. În prezent a devenit desuet să vorbești despre valori, locul acestora fiind luat de talent. Numai că termenul este impropriu, pentru că pe cat de des este invocat, pe atât e de rar și greu de atras. Dar în vremurile în care toți copiii iau premiu, este firesc ca toți angajații să fie considerați talentați. Avem așadar în piața muncii o mare de înzestrați. Dar tot mai puțini capabili să-și asume un rol în echipă, să se adapteze unui mediu nou, să tolereze frustrări inerente, să aibă curiozitatea și dorința de a învăța ceva nou. Valorile sunt educate, talentul e născut. Și atât timp cât ne vom baza pe concepte incorecte în managementul resurselor umane, vom avea rezultate nefirești. Adică lipsă ...
Citește mai mult »

Povești de viață, episodul “Cariera IT”

În perioada de glorie a industriei IT, recrutarea noilor angajați devenise nu doar o muncă sisifică ci și un test al nivelului de rezistență la cât ghosting și câte refuzuri nepoliticoase poți duce zilnic. Salariile creșteau amețitor, angajații erau perpetuu curtați, dar performanțele individuale nu se ridicau neapărat la nivelul bugetelor alocate. Pentru că puțini oameni gândeau în contextul în care erau bombardați cu oferte de angajare, că ar trebui să mai lucreze la abilitățile tehnice din CV sau să-și adauge unele noi. Cu toate acestea mulți dintre programatori, mai ales, puneau deseori la îndoială rezultatele testelor tehnice, abilitățile departamentelor de recrutare, metodele de selecție, calitatea umană a celor din jur. Se credeau alcătuiți din material divin, infailibil, invincibil, în risc de a se contamina din interacțiunea cu muritorii de rând. Succesul seduce, știm de la cei care l-au cunoscut, iar asta înseamnă paralizie în acțiune. Cu alte cuvinte confort, stagnare. Nici măcar când primele semne de declin ale pieței s-au arătat după pandemie, cu modificările sistemului de impozitare și primele picaje din industrie, mulți dintre angajați n-au simțit ...
Citește mai mult »

Despre asumarea responsabilității

Se vorbește mult în leadership despre asumarea responsabilității. Când ceva merge prost, conducătorul de “trib” este, așadar, primul care trebuie să-și recunoască erorile, deciziile nepotrivite și participarea proprie în rezultatele neconforme obiectivelor țintite. Problema este că propria responsabilizare pare deseori, în acest context, o trăsătură de caracter a aleșilor sorții, un soi de praf magic al performanței, inaccesibil tuturor. Iar realitatea ne demonstrează că nu toți liderii care practică acest obicei sunt niște caractere frumoase și modele de urmat în management. Dar au învățat că pentru un feedback corect al proceselor, este necesar să pornești de la ideea că toți cei implicați au greșit. Altfel, excluzând verigi cu potențial slab, dar considerate infailibile, poți pune întregul în pericol. Așadar, indiferent de caracterul unui șef, practica de a pune la îndoială propriile decizii este una benefică și poate fi implementată la orice nivel de management. În organizațiile performante nu contează poezia, ci doar ceea ce poate fi măsurat, controlat, modificat. Indiferent de caracterul, temperamentul, abilitățile unui conducător, acesta este forțat de mediul de lucru, de cultura organizațională să acționeze în ...
Citește mai mult »

Invidia – mobil de crimă

În decurs de o săptămână programele de știri ne-au prezentat două cazuri de violență extremă în care atât victimele cât și atacatorii sunt minori. Într-unul dintre cazuri victima a supraviețuit, în celălalt vorbim despre un deces. Inițial am fost tentată să cred că vremurile în care trăim predispun la astfel de cazuri. Statisticile spun însă că anual în România au loc aproximativ 200 de crime, dintre care doar două au ca autori copii. În acest context nu putem să ne referim neapărat la o problemă de sistem. Ci la destine individuale, cu probleme, abuzuri, bagaj genetic, situații economice și sociale care predispun la pierderi ale controlului și rațiunii. De altfel ambele cazuri la care fac referire sunt cauzate de invidie: una dintre victime avea o kendama râvnită de agresor, cealaltă o situație materială și școlară care a trezit gelozia celui care a pus la cale crima. Invidia este un sentiment uman greu de controlat, care face mult rău în grupurile sociale. Ideea că alții au mai mult sau sunt mai frumoși/ deștepți/ plăcuți, devine pentru unii o obsesie care ...
Citește mai mult »

Douăzeci și trei

Zilele trecute, în încercarea de a reorganiza un dulap, am găsit salopeta din fotografia de mai sus. Ce caută oare printre hainele noastre un echipament de lucru dintr-un service (sau o fabrică) BMW, cu numele posesorului de drept inscripționat pe piept? Este unul dintre costumele de scenă ale copilului mare, din gimnaziu, pe când activa în trupa de teatru AS. Piesa în care a purtat-o s-a numit Familia offline, minunată și îngrozitor de emoționantă pentru noi, părinții. Pentru că este despre maturizare, schimbare, despre deciziile pe care copiii sunt nevoiți să le ia în absența familiei. Rolul jucat de el atunci a fost cel al primului născut, mamă și tată pentru frații săi, puternic de nevoie, dar vulnerabil de fapt, ca orice alt copil. Muncitor și responsabil. A jucat atât de bine, încât simt și acum nodul în gât și lacrimile în ochi pe care le-am avut pe tot parcursul reprezentației. Salopeta asta, luată de la un magazin de haine și unelte SH și găsită întâmplător în dulap, a devenit astfel madlena mea. Mi-a amintit, rând pe rând, de ...
Citește mai mult »

Copiii rătăcitori

E supărare mare în familia lui Beckham, ex-fotbalistul englez/ investitorul/ soțul Victoriei, care dă moda prin America. Fiul cel mare, căsătorit recent cu o fată frumoasă și bogată ca el, a rupt relațiile cu părinții, fratele și sora, considerând că metoda optimă de a comunica în neam ar fi prin avocați. Unii dau vina pe soție. Ceilalți pe mamă. Făcând media ajungem clasicul conflict noră-soacră, pe care aparent nu-l stinge nici cea mai mare avere/ notorietate. De ce ne interesează pe noi? veți spune. În primul rând ne ajută să conștientizăm când și când că banii nu aduc liniștea casei. Ci doar mintea înțeleaptă corelată cu suflete vindecate. Apoi tiparele. De regulă, femeile care au avut probleme cu propriile soacre, duc mai departe acest obicei, de a trăi în conflict. Este un mod de a perpetua ciclul toxic care prin familiaritate le oferă confort. Și nu în ultimul rând, riscurile. Pentru că problema este mai mare de atât: inițial, ca și în familia regală din UK sau cea mondenă despre care vorbim azi, cuplul aflat în conflict se îndepărtează de părinți ...
Citește mai mult »

Ce stă în spatele interesului pentru legalizarea prostituției?

O inițiativă legislativă recentă propune (pentru a mia oară în perioada post-decembristă) legalizarea prostituției, zică-se cea mai veche meserie din lume. Ideea aceasta năstrușnică a venit din partea unui parlamentar liberal și o numesc așa tocmai pentru că persoana în cauză pare mai degrabă tradiționalistă, preocupată de bunăstarea familiei și propășirea neamului, decât de binele unor persoane care își vând trupul. După cum spuneam au tot fost astfel de propuneri de-a lungul timpului. Și toate se loveau de opinia fermă a moraliștilor fără de păcat, ricoșând astfel în coșul de gunoi al ciornelor legislative. De această dată, avem o tăcere absolută din partea criticilor tradiționali. Singurele care au o voce sunt tocmai lucrătoarele sexuale, îngrijorate că legea le va face mai mult rău decât bine. Iar temerile lor se dovedesc total întemeiate. Este mai mult decât evident că inițiativa legislativă face parte din aceeași suită care va fi sortită eșecului indiferent dacă va fi sau nu adoptată. De unde acest interes ciclic pentru sexul comercial? În primul rând este un subiect care predispune la analize, critici, dezbateri. Ori într-o perioadă ...
Citește mai mult »

A urmări, urmărire

Mi-am început cariera într-un moment în care însăși ideea de antreprenoriat era incipientă. Piața de business părea un loc de întâlnire între hoți și proști, iar legislația interzicea puține, fiind, deci, excesiv de permisivă pentru cei deștepți. Evident că managementul pe atunci era ceva empiric: nu existau multe modele de copiat, dar nici așteptări prea nuanțate din partea angajaților. În acest context se petreceau multe lucruri care ne-ar duce în necaz acum. Îmi amintesc cum ținem vrafurile de CV-uri de pe la târgurile de joburi pe birou până apucam să le îndosariez, iar colegii veneau și le răsfoiau fără probleme. Sau cum trimiteam pe mail colegelor din alte firme candidaturi care le-ar fi putut interesa, fără acceptul omului din spatele CV-ului, eventual și cu rugăminți de genul: “uite .net, știu că asta cauți, trimite-mi Java dacă ai”. Cam acesta era nivelul de protecție al datelor personale atunci. Dar ce se întâmpla prin departamentele de HR era pistol cu apă! Mulți șefi au descoperit mirajul accesului nelimitat la corespondența electronică a  angajaților, petrecându-și timp prețios săpând pe acolo după ...
Citește mai mult »