O lume nebună

Crima atroce din cartierul rezidențial ne-a dat pe toți peste cap. Dar am mai văzut scenariul acesta: ne revoltăm, scriem, mai nou ieșim chiar și în stradă, dar când cineva apropiat nouă trece prin abuzuri lăsăm soarta, karma, divinitatea să intervină. O fi făcut victima ceva… În acest context singurul lucru util pe care îl putem realiza este să ne ferim copiii de abuz, pentru astfel îi pregătim să evite atât rolul de victimă cât și pe cel de călău. Și să-i învățăm să recunoască din start o persoană cu potențial periculos, pentru că întotdeauna soluția sigură a problemelor este să le previi. Care sunt, așadar, primele și cele mai clare indicii că avem de-a face cu un manipulator/ abuzator (evident că există și varianta feminină)? Recunoașterea unei persoane abuzive poate fi dificilă la început, pentru că abuzul nu este întotdeauna la vedere, fiind mascat adesea de comportamente aparent grijulii sau seducătoare. Totuși, există câteva semne timpurii care pot indica un comportament abuziv — emoțional, verbal, fizic sau psihologic. Iată, așadar, la ce ar trebui să fim atenți: 1. Control excesiv: Îți ...
Citește mai mult »

Acum am înțeles:

Că e mai simplu să te îngrijorezi de acele decizii ale politicienilor decât de propriile alegeri din viață. Pentru că avem la fel de puțin control în ambele cazuri, dar măcar pentru cele sistemice nu putem fi direct răspunzători. Că e mai la îndemână să trăim visele copiilor noștri, pentru că astfel ar trebui să le vindecăm pe cele ale copilăriei noastre, de mult și poate prematur îngropate. Că pare logic să ne imaginăm scenarii fantasmagorice privitoare la viața altora. Pentru că astfel credem cu tărie că acele decizii imorale ale lor, pe care noi nu le-am lua în considerare niciodată, stau la baza reușitei. Că dărâmăm proiectele și ideile celor din jur dintr-o empatie stricată, sperând astfel că și nereușitele noastre sunt cauzate de alții, nu de propria noastră neputință. Că e ușor, de fapt, să găsești modalități de a face față realității dure. Dar ce e facil aduce, de regulă, mai mule greutăți. Că succesul, măreția pot fi pur și simplu random. Dintr-un grup de oameni talentați, muncitori, capabili, toți fac greșeli, toți fac lucruri bune, dar numai ...
Citește mai mult »

Odă lui Sadoveanu

Ieri am recitit “Domnu Trandafir” de Mihail Sadoveanu. A fost lectura obligatorie a lunii mai pentru cel mic și cunoscând stilul mult prea expresiv, spre pretențios, al autorului, am vrut să mă asigur că a înțeles bine textul. Prima mea revelație a fost că Sadoveanu chiar scrie bine. Dacă îl citești ca adult, fără presiunea notei sau a analizelor pe text, îi apreciezi altfel condeiul. În copilărie am detestat amarnic toate textele impuse, dintre toate, culmea, “Dumbrava minunată”, mi se părea supremul, pentru că mă ducea într-o zonă de depresie teribilă. Probabil nici ecranizarea nu a ajutat prea mult, eu sunt din ce în ce mai convinsă că multe din problemele noastre la cap sunt cauzate de cinematografia comunistă, care avea harul unic de a transforma orice scenariu într-unul cu potențial de groază. Aseară stând în fața unui teren de sport și a unui apus liniștit, în miros de iarbă și pământ, am apreciat altfel descrierea dascălului. Am descoperit nu doar admirația autorului, ci și multe alte nuanțe afective pe care nu le-am dibuit când eram copil. ...
Citește mai mult »

Pompierul piroman

Probabil că ați auzit această sintagmă, mai ales în spațiul organizațional, dar și în politică sau în relațiile interpersonale. Nu știu dacă avem voie să o folosim, pompierii reprezintă o categorie profesională respectabilă, care ne salvează viața. Sper totuși să îmi fie acceptată ca metaforă. Ce desemnează ea? Un „pompier piroman” este o persoană care provoacă un conflict, o problemă sau o criză, iar apoi se prezintă ca salvatorul care o rezolvă. Vorbim, așadar, despre cineva care creează intenționat o situație negativă doar pentru a-și arăta competența, a obține putere, influență, validare sau pentru a-și justifica acțiunile. În psihologie am putea asigna această sintagmă unei tulburări de personalitate. Dar suntem profesioniști și ne abținem! 🙂 Cum putem scăpa cu bine din interacțiunea cu o astfel de persoană? Apărarea împotriva unui „pompier piroman” necesită mai degrabă vigilență psihologică decât confruntare directă. Scopul nostru nu este acela de a-l schimba (de cele mai multe ori oricum nu e posibil), ci de a ne proteja integritatea, echilibrul și relațiile. Iată câteva acțiuni concrete care ne pot ajuta: 🧠 Analiza tiparelor de comportament Putem ține mental (sau chiar ...
Citește mai mult »

Furnica cea ambițioasă

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, n-aș mai avea ce povesti, o furnică așa cum sunt toate: harnică, organizată, înțeleaptă și mereu ocupată. Dar parcă un pic prea ambițioasă față de suratele ei. De exemplu, atunci când aveau ceva de cărat, se repezea la cea mai voluminoasă parte a bagajului. Și uneori se cam poticnea de greu ce îi era. Să mai spun de curățenie? Păi unde se apuca ea devenea mai ceva ca în farmaciile oamenilor. La școală, acolo unde învățau de-ale furnicilor, ambițioasa noastră voia să știe a scrie și a citi. Iar într-o zi chiar s-a pus pe construit de una singură un lift pentru mușuroi. Văzuse câteva furnici mai bătrâne chinuindu-se la urcare și s-a gândit să le ajute. Mereu avea câte o idee, un proiect, un obiectiv. Muncea zi lumină, se odihnea puțin și o lua mereu de la capăt cu planurile ei grandioase. Iar într-o zi de vară a avut o nouă revelație. Auzind la școală că există furnici zburătoare, s-a gândit că ar putea deveni una. Ba mai mult, ar ...
Citește mai mult »

De ce crește șomajul în rândul tinerilor?

Știu că plouă și pare un titlu plictisitor, dar poate că ar merita un efort textul de azi. Mai ales că de multe ori am discutat și despre această perspectivă a parentingului: aceea de a crește copii angajabili, adică dispuși, capabili și pregătiți să devină independenți din punct de vedere financiar. Statisticile spun clar că în țara noastră crește șomajul în rândul celei mai valoroase categorii de vârstă: tinerii. În timp ce angajații trecuți de 50 de ani se plâng, la rândul lor, că nu au opțiuni de carieră – dar despre asta dezbatem cu altă ocazie. De ce sunt tinerii importanți în piața muncii? Pentru că ar trebui să fie entuziaști, motivați, cu un nivel de energie bun, ținând cont că nu au atâtea responsabilități și probleme. Deci aduc un suflu nou organizațiilor. Pentru că au mintea încă antrenată să învețe. Și sunt mult mai ancorați în prezent, în nevoile și tendințele actuale. Nu în ultimul rând, lipsa de experiență vine la pachet cu niște costuri salariale reduse pentru angajatori. Care, corelate cu disponibilitatea de a prinde repede ...
Citește mai mult »

Mai sper

De Crăciun, printre multele cadouri minunate care m-au așteptat sub brad, dovadă clară a cumințeniei mele exagerate, am primit de la copilul cel mare un tratament tropical cu cocos. Să mă mai relaxez și eu puțin! Ce-i drept, obișnuiam să mă bucur când și când de câte un masaj făcut la centre SPA. Și m-am speriat când am făcut calculul, aflând că a trecut mai mult de un deceniu (cam 11 ani) de când n-am mai avut o astfel de experiență. Gift card-ul avea dată de expirare 20 iunie 2025. Planul meu inițial a fost să-l folosesc în a doua jumătate a lunii ianuarie, cea mai întunecată și depresivă din an. Dar cineva acolo sus s-a amuzat pe baza lui și iată-mă ajunsă în mai, luna scrisă cu roșu în calendarul traumelor. Când am făcut o altă socoteală și am văzut că dacă nu mă grăbesc cu programarea, pierd cadoul, pentru că iunie vine cu noi provocări logistice legate de timp și spațiu. Așa că ieri mi-am deschis cadoul de la Crăciun. Hotărâtă să mă bucur total de experiență. Și ...
Citește mai mult »

E bine să fii rege, dar așa, o lună-două

Citesc și eu, ca orice om curios, știri mondene despre celebrități și aristocrați moderni. Și deseori mi se pare că notorietatea și succesul financiar vin la pachet cu haos personal și familial. Pentru că nu există nici măcar o personalitate care apare prin revistele de cancan care să nu aibă un destin halucinant. Și cele mai bune exemple în acest sens sunt familiile regale europene. Ai zice că niște oameni de viță nobilă, cu educație aleasă și fără grija pâinii de pe masă ar trebui să aibă o viață plictisitor de așezată. Ei bine, uitându-ne la prinții din UK, vedem alegeri neinspirate, rupturi dureroase, boli incurabile și decizii mai stupide decât norma. Ce învățăm așadar de la purtătorii de coroane? În primul rând că cele mai grele și istovitoare lupte sunt cele cu ai tăi, cu frații, părinții, perechea ta. Cu cât interesele financiare și de statut sunt mai mari, cu atât mai mult pun dracii stăpânire pe relațiile familiale și acolo unde ar trebui să simți siguranță și confort, duci un perpetuu război de uzură. Apoi, că banii ...
Citește mai mult »

Decența de a câștiga sau a pierde

Educația nu înseamnă, așa cum crede marea masă, o diplomă, o medalie, un certificat. Ci cunoaștere adevărată, adică a folosi ceea ce știi în contexte cotidiene și profesionale, o preocupare continuă de a-ți îmbunătăți mintea și performanțele și, mai ales, a reuși să-ți strunești biologia, impulsurile primare, exploziile emoționale. Invidia extremă, ura manifestă, dorința patologică de răzbunare sunt trăiri afective animalice. Omul de azi nu mai trăiește într-o junglă socială, să se justifice apetența pentru jugulara aproapelui. Sunt emoții firești dacă ceva foarte drag ție îți este luat. Dar votul, frați întru suferință, nu vă este nici copil, nici părinte, nici pâinea de pe masă. Este un drept pe care îl au multe alte milioane ca noi. Și din acest joc demografic cu buletine, iese cine are o majoritate. De cel puțin jumătate de an mă uit cu groază la un popor redus la stadiul animalic. Văd etichete urâte folosite de oameni care se cred buni și frumoși, salvatori de neam: țigan, gay, autist, muiere. Și campanii de denigrare grețoase. Plus piedestale false. Eu am votat cu învingătorul. Dar ...
Citește mai mult »

Adaptarea este învățare

Aceste alegeri care tocmai ce s-au încheiat ne spun multe nu doar despre dinamica demografică a României și despre mutarea lumii în virtual. Ci are chiar câteva lecții despre antreprenoriat. Mai exact: Despre marketing – poți păcăli oamenii o vreme, dar nu poți crea un produs istoric dacă nu are calități reale, dacă nu face cu adevărat ce promite în broșuri. De aceea puțini oameni politici rezistă mai mult de un ciclu electoral, mulți părăsindu-și funcțiile tiptil, pe ușa din dos. Cei cu obrazul gros par a ține mai bine de scaun, dar îl părăsesc aproape întotdeauna în zgomot de cătușe. De asemenea, nu poți avea clienți care să îți aducă profit dacă te adresezi exclusiv unui anumit public țintă. Astfel se explică prețul mare al produselor de nișă – volumul de vânzări este întotdeauna mai mic decât cel al produselor de masă. Așadar sunt importanți cei mulți care nu se exprimă, deoarece ei dețin cheia succesului comercial.  Despre recrutare și selecție: dacă nu apari, sunt șanse minime să primești jobul. Oamenii caută autenticitatea și dacă nu găsesc ...
Citește mai mult »