- 16/05/2025
Nu pot să vă mint, probabil ați realizat deja că am ceva tendințe de anxietate. Pe lângă multe altele, dar evident mă refer acum la cele vestimentare 😀
Și ca orice altă persoană anxioasă, îmi fac minim un set de planuri – rezervă pentru orice problemă cotidiană.
Se arată așadar vremuri grele din punct de vedere economic. Spre catastrofale. Și iată cum voi face eu față eventualelor provocări financiare:
1. Spălatul vaselor/ rufelor. Am automatizat deja partea cu textilele și eram pregătită să demolez mobilierul bucătăriei pentru a-mi ușura și curățatul oalelor. Poate vine vremea.
Și dacă nu, am Ciorogârla aproape, cobor pe malul apei și le spăl în natură, ca pe vremurile acelea de care le e dor unora. Mă gândesc că nu va mai exista nici poluare, că unde asuprirea omului de către străini nu mai e, nici aerul și apa nu se mai murdăresc.
2. Colagenul. Din păcate pentru portofelul meu cumpăr unul cam scump, că acela e bun. (Nu doar la gust, genunchii mei îmi mulțumesc pentru această soluție placebo.)
Dar avem și pe natural, în găinile de țară. Și dacă nu ne mai dau vecinii din producția lor, mă apuc de crescut, că dețin exces de experiență cu orătănii prin curte.
3. Hainele. Am două ii autentice și vreo 6 perechi de blugi, experiența îmi spune că vor ține minim încă 40 de ani de acum încolo – statistic vorbind cam atât stau pe loc belelele. În plus mă voi lăuda, în sfârșit, că am o colecție capsulă, pe clasic și minimalism.
4. Încălțămintea. Este puțin probabil să mă țină prea mult încălțămintea mai fițoasă din dotare. Dar mă mândresc cu două perechi de Crocs-i, una de primăvară-vară, alta de toamnă-iarnă, astea rezistă și la sfârșitul lumii, vă zic, desculță garantat nu rămân orice ne-ar cotropi!
5. Mâncarea. Mai răruț e mai drăguț că nu mai trebuie efort pentru normoponderabilitate. Și ne întoarcem la colagen, curte, orătănii.
Bonus: aș avea în sfârșit loc prin dulapuri și debarale, unde se strâng mereu mult prea multe. Și uite așa se strică fenșuiu’ casei și o dăm în anxietăți cu gânduri catastrofale.
Ce n’est pas la mer à boire, nu-i așa?