- 14/05/2025
A devenit irespirabil. Vedem iar scenarii apocaliptice, valuri de răutate, minciuni, urât. Prostie îmbrăcată în deșteptăciune, mișelie cu haine sfințite, frumusețe care ascunde o hidoșenie greu de intuit.
Salvatorii neamului vin, în zilele noastre, după lupte purtate cu armele manipulării, dezbinării și minciunii.
Ne-am săturat. Sau neam săturat, că merge și așa.
Nu nimic de spus în aceste zile, pentru că mi-e greu să cred că pot aduce claritate sau învățare, vindecare. Fiecare e în filmul lui cu personajele care i se par frecventabile. Și orice s-ar întâmpla, la final tot ceilalți vor fi de vină.
Cuvinte nu mai am. Dar vreau să îmi amintesc senzații, în speranța că voi reuși să-mi șterg din cap oroarea acestor zile.
Oamenii pot fi răi, ticăloși, proști. Iar cei mai slabi, care scuipă amenințări veninoase, reușesc să îngrețoșeze și cel mai puternic suflet.
Dar iarba miroase frumos. Zbuciumul mării șterge orice urmă de stres. Pisicile care torc vindecă. Iubirea necondiționată a câinilor ne încarcă. Copiii sunt un bulgăre infinit de energie transmisibilă.
Mirosul de cafea ne face diminețile suportabile. Mai știți îmbrățișările acelea magice în care simți calmul absolut? Să vă amintesc de înghețată sau de un croissant fin de tot? Mătasea pe piele este magie. Mirosul iernii, al hainelor înghețate – întoarcerea mentală în vremurile fără griji. Apusurile fabuloase – un memento că natura rămâne stăpână.
Vor trece și aceste alegeri. Ne vor dezamăgi și ei. Iar lecția ne va rămâne, ca și până acum, neînvățată.