Nu știu cum se prezintă ai voștri, dar ai mei erau super-mega-ecologiști și habar nu aveau. În casa noastră totul putea fi refolosit, reutilizat, reciclat, de la haine, încălțăminte, borcane, cărți, ziare.
Generații întregi duceau mai departe câte o garderobă deloc estetică, dar foarte funcțională. Cutiile de conserve se transformau în niște ghivece minunate până ce plantele prindeau puteri și meritau unul de lut, adevărat. Orice obiect putea avea “n” utilizări creative când cea de bază își pierdea importanța.
Ei bine, eu am sperat să fiu mai generoasă cu aruncatul chestiilor inutile, dar bag de seamă că nu-mi iese.
Și zilele trecute m-a pălit revelația că nici măcar nu mai pot mima aparențele pentru că pur și simplu m-am transformat în părinții mei.
Să vă explic. Prin iarnă a fost achiziționat pentru baie un grilaj de bambus care să mă ajute să ies din cadă fără să mai alunec. Pentru că de la prima utilizare s-a dovedit mult mai periculos decât covorașul textil care l-a precedat, a sfârșit sprijinit de un perete, lângă cadă. Era nou, total inutil și cam măricel să-l bag în tomberon, motiv pentru care am ezitat constant să-l arunc.
Întorcându-ne în zilele noastre caniculare, am constatat că florile din ghivecele puse la unul dintre pervazurile din living stau mereu în soare puternic și oricât le-aș uda, suferă. Îmi trebuia o soluție de umbrire temporară, rapidă, deci la îndemână și dintr-un material slab conducător termic.
Și uite așa a venit ideea salvatoare: grilajul de bambus din baie! Care măsoară cât trebuie, nu arată chiar rău și mai taie din agresivitatea soarelui fără să-i oprească toată lumina.
Geniu? Nu, doar decrețel! 😀