Educația nu înseamnă, așa cum crede marea masă, o diplomă, o medalie, un certificat. Ci cunoaștere adevărată, adică a folosi ceea ce știi în contexte cotidiene și profesionale, o preocupare continuă de a-ți îmbunătăți mintea și performanțele și, mai ales, a reuși să-ți strunești biologia, impulsurile primare, exploziile emoționale.
Invidia extremă, ura manifestă, dorința patologică de răzbunare sunt trăiri afective animalice. Omul de azi nu mai trăiește într-o junglă socială, să se justifice apetența pentru jugulara aproapelui. Sunt emoții firești dacă ceva foarte drag ție îți este luat. Dar votul, frați întru suferință, nu vă este nici copil, nici părinte, nici pâinea de pe masă. Este un drept pe care îl au multe alte milioane ca noi. Și din acest joc demografic cu buletine, iese cine are o majoritate.
De cel puțin jumătate de an mă uit cu groază la un popor redus la stadiul animalic. Văd etichete urâte folosite de oameni care se cred buni și frumoși, salvatori de neam: țigan, gay, autist, muiere.
Și campanii de denigrare grețoase. Plus piedestale false.
Eu am votat cu învingătorul. Dar nu pentru că este olimpic. Și nici pentru că pierzătorul e țigan sau are o afinitate pentru șoferul său, așa cum a fost intens portretizat zilele acestea. Ci pentru că acesta din urmă nu mi-a dovedit că este educat, conform definiției de mai sus. Degeaba are diplome pe la școli înalte, dacă s-a arătat constant incapabil să își strunească biologia, impulsurile primare, exploziile emoționale. Dacă nu îi ies niște calcule simple, de clasa a patra, privitoare la numărul de voturi din turul câștigător exprimate în favoarea sa. Și dacă nu are cei șapte ani de acasă, că nu franceza stâlcită l-a costat, ci intratul cu încălțămintea plină de noroi în sufrageria altora.
Am ales educația și asta voi face mereu, pentru că doar așa putem spera la progres. Nu diploma, nu olimpiada, ci educația reală, care se vede imediat, cu ochiul liber.
Și cel mai bun indicator al acesteia este reacția la câștig sau pierdere. Există o decență a învingătorilor, așa cum există una a perdanților. Să știi să te bucuri fără a pune paie peste focul suferinței adversarului și să știi să pierzi fără a diminua meritul câștigătorului sunt indicatori clari ai unui caracter mare.
Sper să terminăm războiul. Mai ales lupta ascunsă, cea mai jegoasă, cu amenințări deloc voalate și un arsenal de cuvinte deloc reconfortant.