Am criticat des avalanșa de informații online, pentru că a devenit greu spre imposibil să discerni ce este adevărat și ce nu, ce e util și ce ne încurcă, ce este corect și ce e total greșit.
Dar am realizat că de multe ori accesul la date, opinii, rezolvări la care nu m-aș fi gândit, m-a salvat, ajutându-mă nu doar să ies cu bine din diverse situații sau să învăț, dar și să mă adaptez contextelor prin simplul fapt că au devenit predictibile.
În zona de psihologie, ca și în modă, cosmetice, design interior sau mâncare, există tendințe. Dacă până acum s-a vorbit obsesiv despre dezvoltarea personală, acum trendul este zona de toxicitate: relații, comportamente, persoane toxice.
Se scrie mult în zilele noastre despre tulburările de personalitate și atașament, se enumeră cu acuratețe indicatorii disfuncționalităților, se oferă ghiduri de supraviețuire în relațiile toxice și soluții de suport în situații critice.
Pericolul acestui prea-plin de informații este acela de a găsi astfel de indicatori și la persoane care nu intră totuși în zona de dezechilibru, pentru că toți scăpăm comportamente narcisice, evitante, antisociale, isterice în viața de zi cu zi.
Cu toate acestea mă întreb dacă persoanele care intră acum în relații sau își încep cariera au devenit mai conștiente de steagurile roșii care să-i oprească atunci când încep a flutura. Dacă identifică în mod corect comportamentele toxice și dacă au puterea să spună “stop” la timpul oportun.
Sau, ca și noi, generațiile care nu erau atât de informate despre relațiile interumane, gândesc tot magic în termeni de “iubirea schimbă”, “nu a fost așa de grav, poate și eu am fost de vină”, “cine iubește, suferă”.
Este doar o curiozitate. Până să aflu răspunsuri, mă gândesc să scriu și eu câteva povești despre oameni sănătoși la minte, dar disfuncționali la fapte. Tare aș vrea să-i țin departe pe cei care încă nu știu cât de greu poate fi.