Există (cel puțin) trei lucruri pe care trebuie să încetăm a le glorifica la nivel social și ridica la rang de virtuți umane:
Primul este sărăcia. A fi nevoiaș nu înseamnă a fi neapărat cinstit, bun, muncitor, dar ghinionist așa cum pare că ne place să credem. Și nu este nicidecum ceva definitiv, insurmontabil, scris în destin. Ci o condiție cu potențial temporar, care poate fi depășită. Doar ne cam place să o portretizăm poetic, ceea ce îi îndeamnă pe cei aflați în situație de risc să se complacă în ea.
Am doilea ar fi gelozia, văzută deseori ca o dovadă enormă de iubire. În realitate este o slăbiciune de caracter, un semn al nesiguranței sau problemelor emoționale/ de atașament. Gelozia este rareori despre subiectul ei, cel mai des fiind o problemă a persoanei care o manifestă. Iar faptul că o glorificăm predispune la abuz.
Al treilea este epuizarea, privită ca un dat al oamenilor foarte muncitori. Este adevărat: numai cine muncește ajunge în burnout. Dar ca și gelozia, nu este neapărat ceva pozitiv, ci ascunde incapacitatea de a spune nu, de a pune limite, de a ne prioritiza pe noi într-un mod sănătos. Epuizarea nu trebuie privită ca eroism, ci ca pe o condiție care trebuie cu orice chip evitată.
(În caz că vă întrebați pe care o bifez, sunt cam epuizată zilele acestea. Cer ajutor acolo unde e posibil. Și sunt profund recunoscătoare atunci când îl primesc 🙏🏻)