Școala copiilor este cea mai importantă și costisitoare în logistica unei familii. Iar în România a devenit și foarte lipsită de previzibil, nu știi niciodată ce se mai schimbă, ce mai apare, ce surse de stres te lovesc.
O luăm astăzi de la capăt într-un nou an școlar în care nu știm ce ne așteaptă. Că așa știe ministrul actual că e cu psihologia poporului român: suntem fierți pe imprevizibil!
Am făcut, așadar, cuvenitele schimbări logistice generate de noul program al cursurilor, mutând biroul/ afterschool-ul/ casa de oaspeți în proximitatea școlii. (Mulțumim prietenilor care ne-au oferit soluția!) Și declar început oficial haosul dinaintea organizării.
Încerc să gândesc pozitiv, dar deja cred că se văd eforturile mele zadarnice. Un sistem care pune orice altceva decât elevii și educația în fruntea priorităților nu te îndeamnă deloc la optimism.
Am însă un nou colț de creație, ceea ce sper să-mi dea imboldul de a scrie mai mult, peisajul actual cere o poveste de toamnă. Ne-am mutat în mijlocul civilizației și al magazinelor, ceea ce sper să mă țină departe totuși de păcate financiare. Și am și aici mașină de spălat vase, ceea ce mă ferește de corvoade gospodărești.
Îmi mai trebuie, totuși, mult mai mult spirit organizatoric ca până acum. Pe care nu știu de unde să-l mai adun. Idei culinare creative, astfel încât cel mic să nu mănânce doar sandwich-uri la prânz din cauza orarului care permite maxim un brunch. Și nervi tari să pot face față tuturor provocărilor care apar pe parcurs, mai ales că pubertatea copilului și perimenopauza mamei nu sunt un combo prea echilibrat.
Țineți-ne, așadar, pumnii, dați cu energie bună spre noi, promitem să o întoarcem.
Să avem cu toții un an școlar blând și roditor!