Viața nu se scrie cu pixul pe foaie
Unul dintre marile șocuri pe care l-am avut când mi-am dus copiii la grădiniță a fost să văd cât de formală este educația preșcolară. Piticii de 3-6 ani nu mai învață manipulând obiecte, nu mai taie, decupează, modelează decât foarte rar. Fișele sunt baza, adică acele foi de hârtie pe care încercuiesc mulțimi, adaugă elemente, pun culori sau numără frunze. Și același lucru se întâmplă și la clasa pregătitoare, care numai de adaptare nu mai e în zilele noastre. Nu vorbim doar despre o practică păguboasă din punctul de vedere al dezvoltării neuro-motorii. Dar evitând să le dăm cuburi să construiască, truse să șurubărească, foarfece să taie și punându-le obsesiv în mână creioane și caiete pe măsuțe, îi programăm mental să creadă că din toate câte pot face mâinile noastre, doar cele cu iz intelectual, scrisul sau arta contează. Restul activităților nu intră în sfera educației. Situația devine și mai gravă când copiii intră în școală. Manipularea obiectelor, meșteșugirea de diverse, șurubăreala, cusutul sunt chestii vechi, neimportante. Olimpiada la Matematică e norma, statul la masa de lucru ...Citește mai mult »