Articole din September, 2025

Cine ai vrea să îți repare avionul?

Ieri m-am întors dintr-un city break care mi-a prins tare bine după o săptămână în care nu prea m-am dumirit cum trebuie să abordez noua logistică a școlii. Copiii au rămas acasă și s-au descurcat admirabil cu toate responsabilitățile și corvoadele aferente. Părinții au plecat în lume, mergând pe jos cât pentru un maraton, mâncând preparate locale, făcând shopping și analizând potențiale destinații pentru relocare. A fost o experiență relaxantă pentru care mulțumesc tuturor! Dar drumul de întoarcere a fost cu ceva peripeții, care m-au cam pus pe gânduri. Pe scurt: la decolare avionul a avut probleme la unul dintre motoare și am stat pe loc aproape două ore pentru reparații. Anunțul pilotului a fost că așteaptă vești de la echipa tehnică să știm dacă rămânem în aeronava în care ne îmbarcasem sau urmează să vină o alta, asta însemnând că reparația nu ar putea fi făcută în timp util. Și m-am gândit la cei din echipa tehnică. Oameni care nu doar că trebuie să fie extrem de buni la șurubăreala aferentă, dar trebuie să fie și rapizi, să ...
Citește mai mult »

Omeneasca treime

Există (cel puțin) trei lucruri pe care trebuie să încetăm a le glorifica la nivel social și ridica la rang de virtuți umane:  Primul este sărăcia. A fi nevoiaș nu înseamnă a fi neapărat cinstit, bun, muncitor, dar ghinionist așa cum pare că ne place să credem. Și nu este nicidecum ceva definitiv, insurmontabil, scris în destin. Ci o condiție cu potențial temporar, care poate fi depășită. Doar ne cam place să o portretizăm poetic, ceea ce îi îndeamnă pe cei aflați în situație de risc să se complacă în ea. Am doilea ar fi gelozia, văzută deseori ca o dovadă enormă de iubire. În realitate este o slăbiciune de caracter, un semn al nesiguranței sau problemelor emoționale/ de atașament. Gelozia este rareori despre subiectul ei, cel mai des fiind o problemă a persoanei care o manifestă. Iar faptul că o glorificăm predispune la abuz. Al treilea este epuizarea, privită ca un dat al oamenilor foarte muncitori. Este adevărat: numai cine muncește ajunge în burnout. Dar ca și gelozia, nu este neapărat ceva pozitiv, ci ascunde incapacitatea de ...
Citește mai mult »

Consultanță de carieră

Tocmai ce am aflat de pe Instagram de o nouă meserie, așa că vă spun și vouă mintenaș despre ce este vorba, pentru că informația este putere. Există așadar acum psihologi pentru bogați. Veți spune că toți sunt, de fapt, așa, pentru că săracii nu au bani de consultanță și terapie. Dar vorbim despre oameni atât de bogați încât devin anxioși, deprimați, lipsiți de idei în a-și gestiona finanțele și nervii astfel încât au nevoie de ajutor. Și mi se pare o meserie cinstită, bănoasă, relativ comodă. Cât de greu poate fi să asculți niște oameni care se plâng că au de toate și mult mai mult de atât? Problema este că există un răspuns retoric și clasic care poate fi folosit la toate dilemele existențiale din cabinetul de terapie: “băi, esți prost?!?” Și nu cred că este acceptat în practica medicală. Adică pe bune, nouă ne e frică de factura la gaze, de spitalul de stat, de bugetul lunii Decembrie, iar tu te plângi că ai prea mulți bani în cont? Noi ne-am săturat de șefi tâmpiți și pe ...
Citește mai mult »

Un nou început

Școala copiilor este cea mai importantă și costisitoare în logistica unei familii. Iar în România a devenit și foarte lipsită de previzibil, nu știi niciodată ce se mai schimbă, ce mai apare, ce surse de stres te lovesc. O luăm astăzi de la capăt într-un nou an școlar în care nu știm ce ne așteaptă. Că așa știe ministrul actual că e cu psihologia poporului român: suntem fierți pe imprevizibil! Am făcut, așadar, cuvenitele schimbări logistice generate de noul program al cursurilor, mutând biroul/ afterschool-ul/ casa de oaspeți în proximitatea școlii. (Mulțumim prietenilor care ne-au oferit soluția!) Și declar început oficial haosul dinaintea organizării. Încerc să gândesc pozitiv, dar deja cred că se văd eforturile mele zadarnice. Un sistem care pune orice altceva decât elevii și educația în fruntea priorităților nu te îndeamnă deloc la optimism. Am însă un nou colț de creație, ceea ce sper să-mi dea imboldul de a scrie mai mult, peisajul actual cere o poveste de toamnă. Ne-am mutat în mijlocul civilizației și al magazinelor, ceea ce sper să mă țină departe totuși de păcate ...
Citește mai mult »

Seninia se amână

Școala începe, și în acest an, atipic. Toate promisiunile de mai bine fie au durat prea puțin, fie rămân așteptate pe vecie. Oamenii din jur sunt tot mai stresați. Banii s-au strâns, cheltuielile cresc fără a simți asta într-un trai mai bun, problemele de sănătate își găsesc tot mai anevoios și scump rezolvări. Nici cu peisajele nu stăm mai bine. România rămâne un amestec de ruine și perpetue proiecte începute și lăsate de izbeliște, cabluri, gunoaie, pârloage, buruieni. Nu-i de mirare că nici cu creierii nu mai stăm prea bine. Suntem stresați, angoasați, deprimați. Răi unii cu alții, lipsiți de empatie și incapabili de a colabora. Seninia mea, spațiul de încărcare cu bine, pare că a devenit un spațiu utopic, imposibil de regăsit în viața reală. Și mi-e tot mai greu cu urâtul și greul din jur să o regăsesc și să scriu povești frumoase. Trimiteți-mi așadar gânduri bune, poate încep să văd totul printr-o lentilă mai drăguț colorată.
Citește mai mult »