Articole din September, 2025

Despre traume

Am declarat deja “trauma” ca fiind cuvântul deceniului. Îl auzim peste tot: în spațiul organizațional, în parenting, la școală, pe stradă. Trăim o inflație de traume, practic orice a căpătat în zilele noastre potențialul de a ne răni fizic și psihic. Simt, așadar, nevoia să detaliez subiectul, în speranța că demitizez măcar puțin pericolul iminent și permanent al traumei. Ce este trauma? Trauma este o experiență copleșitoare pentru o persoană, care depășește capacitatea de a procesa ceea ce i se întâmplă. Există deci: Traume fizice – leziuni gravă ale corpului, produse de accidente, lovituri, intervenții medicale sau alte evenimente ce afectează integritatea fizică. Traume psihice/ emoționale – eveniment sau o serii de evenimente extrem de stresante (abuz, violență, pierderea unei persoane apropiate, catastrofe, război etc.) care provoacă frică intensă, neputință sau teroare. Din punct de vedere psihologic, trauma nu este, de fapt, evenimentul în sine, ci modul în care persoana îl percepe și îl trăiește. Două persoane pot trece prin situații similare, dar una poate dezvolta simptome traumatice (anxietate, retrăire, evitări, tulburări de somn), iar alta nu. Pe scurt: trauma poate fi ...
Citește mai mult »

Checklist de toamnă

✅ Să mă satur de must. ✅ Să mă trezesc după ora 8 dimineața și fără ceas măcar o zi în fiecare săptămână (toată vara n-am reușit). ✅ Să-mi tund părul chinuit de soare, apă sărată, alegeri cosmetice și stilistice nefericite. ✅ Să reușesc să port mai multe din hainele pe care le am în cele trei dulapuri pline ochi. ❎ Să nu mai cumpăr alte haine. ❎ Să mănânc mai puține dulciuri. ❎ Să-mi regăsesc inspirația de a scrie și curajul de a mă exprima în spețe delicate. ❎ Să-mi vină idei culinare mai diverse, sunt blocată la 3-4 dish-uri mari și late. ❎ Să călătoresc mai des, nu doar vara e pentru travel. ❎ Să nu uit cât sunt de norocoasă uneori.
Citește mai mult »

Nu e nu, da e da, iar poate e tot nu

Una dintre cele mai dificile părți ale interacțiunilor umane este decodarea intențiilor reale din spatele unor mesaje. Și v-am spus în titlu cel mai scurt și eficient cheat code, care vă salvează timp și vă ține la distanță de comportamente cu potențial toxic. Atunci când răspunsul la o întrebare este afirmativ, el sosește prompt și clar. Spunem ușor “da” în cazul în care ne dorim, suntem motivați sau avem o relație afectivă funcțională cu persoana din fața noastră. Da e da întotdeauna și trebuie luat ca atare. Când răspunsul este negativ însă, deseori devine greu de formulat. Puțini oameni, în general cei puternici, asertivi știu să îl spună ca atare. Cei mulți însă o scaldă cu formulări de tip “poate”, “nu acum”, “încerc să…”. Nu e nu, iar poate e tot nu. Acum eu știu că un “nu” se poate transforma în “da”. Totuși deseori tocmai această dorință acerbă de acceptare se transformă în cicluri obositoare de interacțiune, care duc tot la negație. Învățați-vă așadar copiii să descopere intenția adevărată din spatele lipsei de claritate. Și cel mai bun mod ...
Citește mai mult »

Calități și defecte

Multă vreme pistruii erau considerați un defect. Toate revistele pentru femei ofereau sfaturi cosmetice care mai de care mai exotice pentru un ten fără de pată. Mă minunam adesea, pentru că în ceea ce mă privește nu m-au deranjat niciodată. Astăzi fetele și-i tatuează temporar sau chiar definitiv, pentru că sunt la modă. Zilele acestea mi-a ajuns în fața ochilor ceva și mai interesant. Există acum fillere pentru pavilioanele urechilor, astfel încât să stea depărtate de cap. Generații întregi au suportat bullying din cauza urechilor clăpăuge, iar acum plasticienii încearcă să le recreeze cu ajutorul acidului hialuronic. Care, sper că vă dați seama, trebuie injectat periodic. Ce-i drept mi s-au părut întotdeauna cool niște urechi mai aerisite, dar nu într-atât încât să încerc să le recreez. Practic orice potențial defect este o calitate și orice calitate poate deveni defect dacă așa zic inflencerii și rețelele sociale. Aștept așadar cu interes moda sânilor mici. A părului rar. A burticii pufoase, căreia eu îi zic depozit de estrogen. A dinților imperfecți. A ochilor căprui. A nasurilor cu personalitate, că ...
Citește mai mult »

Poveste de toamnă

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, n-am avea ce povesti! A fost odată, într-o pădure oarecare, un grup neobișnuit și nedespărțit de prieteni: un arici, o veveriță și o ciocănitoare. Nu știe nimeni cum s-au legat așa de tare. Locuiau în același copac: jos, la bază, își avea casa ariciul, pe la mijloc într-o scorbură mititică stătea veverița, iar ciocănitoarea își făcuse cuibul într-o adâncitură a scoarței aproape de vârf. Se ajutau reciproc, își împărțeau mâncarea, timpul, bucuriile și necazurile, povesteau, râdeau, plângeau împreună. Dar știți și voi, viața din pădure nu este întotdeauna ușoară sau măcar previzibilă. Apar mereu dușmani și dăunători, vremea poate fi o provocare, iar hrana un continuu motiv de războială. Iar în această toamnă, despre care vă povestesc, ploile constante și vântul puternic au făcut ca multe dintre provizii să se umezească și să fie numai bune de aruncat. Animalele erau chinuite de foame și frig. Au apărut tot soiul de boli. Lupta pentru supraviețuire a devenit acerbă. Și cum necazurile par a veni toate odată, în apropierea copacului cu trei prieteni ...
Citește mai mult »

Un postulat din psihologie

Vă tot spun că atunci când vine vorba despre leadership și parenting, coechipierii și copiii nu fac ceea ce li se predică, ci exact ce văd în practica de zi cu zi. Cu alte cuvinte degeaba le spunem noi piticilor din dotare să lase telefonul din mână dacă noi îl lustruim minut de minut. Și degeaba cer șefii punctualitate dacă ei sunt primii care întârzie frecvent. Ei bine a venit momentul să vă anunț că există studii care îmi dau dreptate. Iar cel mai recent a fost făcut chiar în acest an la Universitatea din Rochester sub conducerea lui  Judith Smetana, profesoară de psihologie, expertă în relațiile părinte-adolescent, dezvoltarea morală și socială a copiilor, credințe parentale și practici de parenting. Studiul cu pricina pornește de la ideea că adolescenții sunt mai cooperanți atunci când părinții sunt autentici în respectarea sistemului de valori și relaționează cu empatie. Întrebarea de cercetare a fost, așadar: “Cum reacționează adolescenții la regulile și avertismentele părinților în funcție de cât de „autentici” (congruenți cu valorile lor) sunt aceștia?” Iar situația poate fi rezumată astfel: Atunci când adolescenții ...
Citește mai mult »

Cum să transformi o eroare într-un imperiu?

O știți pe Bette Nesmith Graham, cea care a inventat pasta corectoare? O secretară oarecare, concediată din cauza unei greșeli de dactilografiere, care în bucătăria ei de acasă a inventat apoi o soluție salvatoare în acele vremuri pentru colegele de breaslă, elevi, studenți, părinți, scriitori sau victime ale birocrației. Construind astfel un imperiu și o avere impresionantă. Cu toată modestia vă spun că așa sunt eu acum, o ilustră anonimă pe cale să schimbe lumea. Eroarea mea este una culinară, dar cred că voi revoluționa industria și Planeta mai ceva ca surata mea de peste Ocean. Context: copilul cel mic are un program de școală puțin încurcăreț, care începe de cele mai multe ori la ora 11, terminându-se în intervalul 17,00-18,00. Pentru că e în creștere și mănâncă zdravăn, în plus are și antrenamente după ce își termină orele, sunt nevoită să-i livrez, atunci când pot, un prânz consistent la gamelă. Ceea ce nu-i lucru ușor, pentru că trebuie alimente ușor de consumat în condiții nu tocmai de restaurant, care să nu lase miroas persistent în sala ...
Citește mai mult »

Mai avem nevoie de validare științifică?

De câteva zile îmi tot apar pe Instagram postări ale unor pagini de pseudo-psihologie, subiectul viral fiind o nouă tipologie a trăsăturilor de personalitate: otroversia. Probabil că sunteți deja familiari cu introversia (persoanele introverte fiind cele care își concentrează energia și atenția spre interior) și extroversia (extroverții sunt cei care se orientează către exteriorul lor), descrise inițial de Carl Gustav Jung și validate ulterior de numeroase alte studii. Acum avem otroverții, descriși de un psihiatru american ca un mix între cele două extreme, cu un oarecare nivel de rebeliune cauzat de inadaptare. Probabil că studiile vor îmbrățișa noul trend și mulți vor deveni otroverți, mai ales că pare cool să nu-ți găsești locul în lume. Dar temerea mea este că nu mai stă nimeni să pună la îndoială și să treacă această teorie a existenței unui nou tip de personalitate, prin furcile caudine ale cercetării științifice. Și că termenul va fi adoptat rapid de publicul larg. Nu că speța în cauză ar fi o problemă de viață și de moarte. Putem trăi și cu o etichetă nevalidată științific atât ...
Citește mai mult »

Bucurându-mă la o migdală în coajă

Zilele acestea sunt mai complicate pentru mine, se fac șase ani de când tata a plecat la Ceruri să le reîntâlnească  pe mama și pe sora mea. Ca întotdeauna m-am afundat în muncă multă, mai ales fizică, pentru a-mi ține gândurile sub control. Aceasta era modalitatea părinților mei de a face față greutăților și am moștenit-o sau poate copiat-o și eu. Chiar ajută să te obosești cu folos, îți organizează gândurile, simplificându-le tare pe cele care nu ajută în acele momente. Asta am făcut și azi. Apoi am plecat să cumpăr ceva. Tot pe alergătură, evident, pentru că am o listă lungă cu chestii de făcut în continuare. La întoarcere, cu bateriile puțin cam descărcate, am început să o las mai moale cu sprintul și să fiu mai prezentă în plimbarea mea. Și așa am observat pe trotuarul bucureștean, surprinzător de curat, o migdală în coajă. Una singură, dar m-a dus imediat cu amintirile în anul 2004, când l-am relocat pe tata din orașul de provincie în care m-am născut, la București pentru a mă ajuta cu primul ...
Citește mai mult »

Cine ai vrea să îți repare avionul?

Ieri m-am întors dintr-un city break care mi-a prins tare bine după o săptămână în care nu prea m-am dumirit cum trebuie să abordez noua logistică a școlii. Copiii au rămas acasă și s-au descurcat admirabil cu toate responsabilitățile și corvoadele aferente. Părinții au plecat în lume, mergând pe jos cât pentru un maraton, mâncând preparate locale, făcând shopping și analizând potențiale destinații pentru relocare. A fost o experiență relaxantă pentru care mulțumesc tuturor! Dar drumul de întoarcere a fost cu ceva peripeții, care m-au cam pus pe gânduri. Pe scurt: la decolare avionul a avut probleme la unul dintre motoare și am stat pe loc aproape două ore pentru reparații. Anunțul pilotului a fost că așteaptă vești de la echipa tehnică să știm dacă rămânem în aeronava în care ne îmbarcasem sau urmează să vină o alta, asta însemnând că reparația nu ar putea fi făcută în timp util. Și m-am gândit la cei din echipa tehnică. Oameni care nu doar că trebuie să fie extrem de buni la șurubăreala aferentă, dar trebuie să fie și rapizi, să ...
Citește mai mult »