Poeți și gioconde
Am avut timp în vara aceasta de două filme pe care n-am apucat să le văd la vremea lor. Primul este Dead Poets Society, apărut în 1989, un film clasic, iconic aș zice, pe care nu mai știu de ce l-am ratat, poate pentru că pe atunci nu puteam verifica online nota IMDB. Când a apărut în cinematografele noastre a făcut ceva vâlvă, dar aparent nu suficientă cât să mă convingă. Al doilea este Mona Lisa Smile, lansat în sălile de cinema prin 2003, un fel de copie a celui cu poeți morți, dar pe feminism, cu final care îl transformă în film comercial, dar tocmai de asta mai digerabil publicului larg. Pe acesta știu sigur de ce nu l-am văzut: eram cam ocupată cu primul meu bebeluș și nu prea aveam timp (și nici bonă) pentru ieșiri în oraș. Ambele se petrec în colegii americane elitiste și ne prezintă rigiditatea, snobismul, absurdul oamenilor de acolo. Ambele arată drame umane, caractere josnice, dar și oameni cu o coloană vertebrală cum mai rar găsești. Și ambele se termină ...Citește mai mult »