Articole din August, 2025

Am reactivat gândirea pozitivă

Nu știu ce mama lui Mercur retrograd a fost cu vara aceasta, dar n-a fost deloc ușor de dus. Și orice perioadă care-ți pune nervii la încercare are trei trăsături de bază: – oamenii care se hrănesc cu drame și conflicte îți apasă în acest timp toate butoanele posibile pentru a declanșa alte crize, atât utile lor; – pare a nu se mai termina; – îți pune un filtru pesimist în analiza realității, astfel încât totul ți se pare un ghinion, chiar și lucrurile bune care mai apar sporadic. Le-am simțit pe pielea mea (deloc bronzată) intens. Și cum nu pot lucra la nici la oameni, pentru că încă nu este permisă crima, nici la durată, pentru că nu s-a inventat mașina timpului, m-am gândit să rezolv cu percepția, singura care stă în puterea mea. Cum altfel decât analizând ceea ce psihologii denumesc triggers,  adică factori declanșatori. Iar unul dintre aceștia a fost dintotdeauna apariția reclamelor back to school. Deci atât de tare mă enervează, încât am vrut să propun ilegalitatea lor în lunile de vară. Dar într-o seară, în timpul ...
Citește mai mult »

AI sau n-ai

Un bărbat de 60 de ani a ajuns la spital intoxicat cu bromură de sodiu, după ce a înlocuit cu această substanță deloc sigură sarea din alimentație la recomandarea unei aplicații AI. O tânără din Spania și-a ratat vacanța după ce tot inteligența artificială a asigurat-o că nu are nevoie de viză pentru a călători în Puerto Rico. Și poate cel mai tragice cazuri sunt cele ale persoanelor cu depresii severe care au recurs la gesturi  fatale în urma interacțiunii cu chatbot-uri AI. Inteligența artificială reprezintă, fără îndoială, o revoluție. Dar și un nou pericol de a vedea realitatea distorsionat, fals, distopic. Dacă motoarele de căutare ne arată rezultate diferite, ne îndeamnă la o minimă analiză, ne plimbă prin mai multe părți ale Internetului, inteligența artificială este de o siguranță copleșitoare. Are imediat răspunsul, care este formulat foarte clar, răspicat, inteligibil, numai bun să-l internalizezi. Și te ține implicat. Te întreabă dacă să-ți facă un grafic sau dacă să-ți mai ofere un sfat. Te leagă mental și emoțional în conversație, așa cum inteligența umană rareori reușește. Și tocmai acesta este pericolul. ...
Citește mai mult »

Pastile greu de înghițit

💊 Când vine vorba despre performanțe și cultură organizațională, cu cât este mai mare ego-ul liderilor, cu atât mai mici sunt realizările angajaților. Succesul înseamnă să ai smerenia de a învăța constant. Iar ego-ul spune: eu știu tot! Să accept că trebuie să învăț înseamnă că sunt slab! Deci acolo unde liderii sunt intangibili și preocupați de statut, angajații se luptă cu mediocritatea. 💊 Ghosting-ul nu este ilegal. Nici măcar imoral, pentru că a te prezenta la un interviu de angajare nu înseamnă o conexiune emoțională ci o întâlnire de tatonare. Lipsa unui răspuns din partea departamentelor de HR este în sine un răspuns și cu cât realizezi mai repede asta, cu atât câștigi mai multă energie pentru a construi noi drumuri profesionale. Și v-o spune cineva care nu a făcut niciodată așa ceva, deci care știe foarte bine cum este privit un feedback negativ, oricare ar fi fost acesta. 💊 În afaceri și carieră nimeni nu îți datorează nimic. Dacă nu aduci ceva în negocieri: abilități, bani, potențiali clienți, know how, rezolvări punctuale, nu este nimeni obligat să bată ...
Citește mai mult »

Poeți și gioconde

Am avut timp în vara aceasta de două filme pe care n-am apucat să le văd la vremea lor. Primul este Dead Poets Society, apărut în 1989, un film clasic, iconic aș zice, pe care nu mai știu de ce l-am ratat, poate pentru că pe atunci nu puteam verifica online nota IMDB. Când a apărut în cinematografele noastre a făcut ceva vâlvă, dar aparent nu suficientă cât să mă convingă. Al doilea este Mona Lisa Smile, lansat în sălile de cinema prin 2003, un fel de copie a celui cu poeți morți, dar pe feminism, cu final care îl transformă în film comercial, dar tocmai de asta mai digerabil publicului larg. Pe acesta știu sigur de ce nu l-am văzut: eram cam ocupată cu primul meu bebeluș și nu prea aveam timp (și nici bonă) pentru ieșiri în oraș. Ambele se petrec în colegii americane elitiste și ne prezintă rigiditatea, snobismul, absurdul oamenilor de acolo. Ambele arată drame umane, caractere josnice, dar și oameni cu o coloană vertebrală cum mai rar găsești. Și ambele se termină ...
Citește mai mult »

Micromanagement și microparenting

Principalul motiv pentru care firmele mici nu ajung mari își are rădăcinile în tipul de management practicat, deseori cel micro. Adică acel stil de conducere în care managerul controlează în detaliu activitatea echipei, implicându-se chiar și în cele mai mici decizii și procese. Cum arată micromanagementul? Sigur vă este mai familiar decât credeți, pentru că l-ați simțit pe propria piele deseori la job: • Managerul urmărește îndeaproape fiecare pas făcut de angajați. • Accentul este pus pe control și verificare, nu pe autonomie. • Obsesia devine evitarea greșelilor, ceea ce cauzează o lipsă continuă de încredere în echipă și coechipieri. În mod paradoxal micromanagementul are părți bune, acesta fiind și motivul pentru care este practicat pe scară largă: 1. Frica chiar păzește pepenii, deci controlul permanent aduce acuratețe ridicată în sarcini critice – își arată deci utilitatea în domenii în care erorile pot avea costuri mari (ex. chirurgie, securitate, inginerie de precizie). 2. Control strâns al calității – fiecare etapă este verificată, ceea ce reduce riscul de rezultate neconforme. 3. Învățare accelerată pentru angajați începători – dacă e făcut cu răbdare, poate ghida ...
Citește mai mult »

Delfinașul care gândea prea mult

Astăzi vă spun o poveste scoasă din valurile mării, cum nu cred că am mai spus până acum. Și este despre un delfin ca toți delfinii pe care îi știm: sprinten, deștept, prietenos și întotdeauna dispus să își ajute familia și prietenii. Dar, ca oricare dintre noi, și personajul nostru avea o hibă: gândea prea mult. Obsesiv chiar. Orice problemă avea de rezolvat o împărțea în fel și chip în capul lui, astfel că dintr-una ajungea la o mie. Nu putea analiza simplu și decide ușor. Îi treceau mereu prin cap un milion de scenarii și încă unul de rezervă pentru fiecare mic obstacol întâlnit. Și nu-i greu de înțeles că atunci când gândești prea mult, faci destul de puțin. Și nici timp să te bucuri de viață nu-ți mai rămâne! Poate că nu mă credeți, așa că vă dau și un exemplu: delfinul nostru avea printre prieteni o caracatiță cam bătrână. Și, în ultima vreme, i se părea că îl cam ignoră. De câte ori îi comunica ceva, acesta se purta ca și cum nu îi păsa ...
Citește mai mult »

O lume cu priorități ciudate

Mi-am început ziua citind un articol despre operațiile estetice ca o nouă declarație de bogăție, un nou lux. Concluzia era că nu există oameni urâți, ci doar săraci, și că astfel viața noastră este tare nedreaptă. În realitate viața e nedreptă de când lumea, nu doar de când a luat avânt industria frumuseții. Care speculează vanitatea umană, veche și ea tot de atunci. Dar mă gândeam că ne creștem copiii într-o lume cu priorități tare dubioase. Adică într-una în care este mai important să aruncăm banii pe haine sau retușuri cosmetice, decât pe educație, abilități, experiențe. Și mai degrabă pe bucăți de hârtie intitulate pompos “diplomă” decât pe învățare autentică, profundă. Deja industria luxului a devenit una pe care și-o cam permite oricine. Nici nu mai știi ce e adevărat și ce e fals, pentru că în pozele de pe Instagram arată toate la fel. Vedem Birkin-uri în locuri în care nu aveau cum să fie, chiar și la supermarket. Despre industria auto nu cred că mai e ceva de spus: oricine își permite un bolid de lux, ...
Citește mai mult »

Refuzul de a îmbătrâni

Mă uit în jur și văd, pe de o parte, oameni trecuți de 70 de ani care sunt vivace, ancorați în prezent, energici și pe de alta alții ceva mai tineri care par niște morți vii, în așteptarea evenimentului suprem. Despre prima categorie se spune că refuză să îmbătrânească. Și m-am gândit să definim ce este, concret, acest refuz. Refuzul de a îmbătrâni nu ține doar de riduri sau de vârstă biologică ci este, mai degrabă, o alegere conștientă, o stare mentală și spirituală. Nu poți opri timpul sau contrazice biologia, dar poți refuza să lași focul interior să se stingă. Iată ce înseamnă, cu adevărat: În primul rând presupune o curiozitate mereu vie. „Nu încetăm să ne jucăm pentru că îmbătrânim; îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm.” – George Bernard Shaw Când rămânem curioși, mintea noastră nu se ofilește. E necesar să (ne) punem constant întrebări. Să învățăm ceva nou mereu. Să căutăm sens, chiar și în lucrurile simple. Să înțelegem mai mult și să criticăm mai puțin. Apoi înseamnă grijă de corp, minte, dar mai ales de suflet. Sport, ...
Citește mai mult »