Odă lui Sadoveanu
Ieri am recitit “Domnu Trandafir” de Mihail Sadoveanu. A fost lectura obligatorie a lunii mai pentru cel mic și cunoscând stilul mult prea expresiv, spre pretențios, al autorului, am vrut să mă asigur că a înțeles bine textul. Prima mea revelație a fost că Sadoveanu chiar scrie bine. Dacă îl citești ca adult, fără presiunea notei sau a analizelor pe text, îi apreciezi altfel condeiul. În copilărie am detestat amarnic toate textele impuse, dintre toate, culmea, “Dumbrava minunată”, mi se părea supremul, pentru că mă ducea într-o zonă de depresie teribilă. Probabil nici ecranizarea nu a ajutat prea mult, eu sunt din ce în ce mai convinsă că multe din problemele noastre la cap sunt cauzate de cinematografia comunistă, care avea harul unic de a transforma orice scenariu într-unul cu potențial de groază. Aseară stând în fața unui teren de sport și a unui apus liniștit, în miros de iarbă și pământ, am apreciat altfel descrierea dascălului. Am descoperit nu doar admirația autorului, ci și multe alte nuanțe afective pe care nu le-am dibuit când eram copil. ...Citește mai mult »