Furnica cea ambițioasă
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, n-aș mai avea ce povesti, o furnică așa cum sunt toate: harnică, organizată, înțeleaptă și mereu ocupată. Dar parcă un pic prea ambițioasă față de suratele ei. De exemplu, atunci când aveau ceva de cărat, se repezea la cea mai voluminoasă parte a bagajului. Și uneori se cam poticnea de greu ce îi era. Să mai spun de curățenie? Păi unde se apuca ea devenea mai ceva ca în farmaciile oamenilor. La școală, acolo unde învățau de-ale furnicilor, ambițioasa noastră voia să știe a scrie și a citi. Iar într-o zi chiar s-a pus pe construit de una singură un lift pentru mușuroi. Văzuse câteva furnici mai bătrâne chinuindu-se la urcare și s-a gândit să le ajute. Mereu avea câte o idee, un proiect, un obiectiv. Muncea zi lumină, se odihnea puțin și o lua mereu de la capăt cu planurile ei grandioase. Iar într-o zi de vară a avut o nouă revelație. Auzind la școală că există furnici zburătoare, s-a gândit că ar putea deveni una. Ba mai mult, ar ...Citește mai mult »