Americanii au arestat printr-o acţiune militară care s-a lăsat cu victime civile, pe preşedintele Venezuelei, acuzat de trafic de droguri şi terorism. Unii consideră că este un gest firesc, până la urmă ori că eşti preşedinte de ţara, ori că prezidezi asociaţia de locatari din Drumul Taberei, e cam tot una în faţa legii. Alţii că nimic nu merită jertfa umană nevinovată și că astfel de gesturi pot duce la război. Cine are dreptate?
În Elveţia au murit mulţi tineri într-un incendiu devastator. Unii consolează părinţii îndureraţi, alţii îi blamează pentru că i-au lăsat de Revelion să se distreze într-un club popular şi populat. Cine are dreptate?
Revenind pe meleagurile noastre, preşedintele ţării a efectuat o vizită de lucru la Paris, iar la întoarcere, în spaţiul aerian elveţian a fost escortat de două avioane militare. Gestul a fost fie un semn de mulţumire al elveţienilor pentru ajutorul oferit de România în transportul răniţilor în incendiul la care fac referire în paragraful anterior. Fie unul banal, fară semnificaţie, avioanele armatei facând des astfel de zboruri de verificare. Cine are dreptate?
De fapt, în toată lupta informaţională de a avea dreptate nu mai există învingători şi învinşi. Fiecare emițător de opinii are alături o armată de susținători impermeabili la opiniile adverse. Toți crezând cu tărie doar propria părere, luptând cu sine şi cu cei din jur pentru a şi-o păstra. A venit vremea în care nici nu mai contează de partea cui e raţiunea, pentru că primează emoţia. Apartenenţa. Lupta.
Numai că adevarul nu poate fi multiplu. Doar opiniile pot varia la infinit. Iar o lume în care nu mai putem distinge realitatea, este una mai periculoasă decât pare. Pentru că războiul, crima, moartea nu au efecte deloc discutabile. Sunt real, garantat, adevărat catastrofe. Iar toate luptele de opinii, tot mai violente, polarizate, cu mize inventate, acolo par a duce.