Până pe 7 iunie 2026, România este obligată să transpună în practică (și legislație) directiva UE privitoare la transparența salarială.
Ce prevede aceasta? Trebuie precizat că scopul său este acela de a combate discriminarea salarială și de a încuraja plata egală pentru muncă egală, mai ales între femei și bărbați. Astfel:
– Angajatorii vor trebui să ofere candidaților — încă din anunțul de angajare sau înainte de interviu — informații despre salariu sau intervalul salarial al postului.
– Salariații vor avea dreptul să solicite angajatorului informații privind criteriile de stabilire a salariilor și nivelurile medii de plată pentru funcții similare, inclusiv defalcat pe gen (nu salariile individuale ale colegilor).
– Angajatorii vor trebui să prezinte politici și criterii transparente privind salarizarea — cum sunt determinate grilele salariale, bonusurile etc.
Ce nu prevede aceasta?
Deși se discută foarte mult despre faptul că acum salariile companiilor vor fi cunoscute de toată lumea, directiva nu are astfel de intenții, care ar fi contraintuitive într-un mediu atât de concurențial. Nimeni nu-și va publica grila salarială, ci se va vorbi, ca și până acum despre intervale numerice.
Așadar, în ciuda faptului că toată lumea vorbește despre o revoluție, despre reforme organizaționale și alte astfel de chestiuni bombastice, directiva nu va aduce mai multă claritate, ci mai mult formalism și mai multe acte prin dosarele departamentelor de HR.
Piața muncii are o personalitate proprie, funcționând într-o relație interesantă cu legislația: paralel, dar intersectându-se la nevoie. În plus, știm cu toții că o altă directivă UE extrem de discutată, cea despre datele personale, a dat mult de muncă firmelor de avocatură, transpunându-se în practică pentru publicul larg preponderent sub forma unor ferestre care apar când navigăm online.
Răspunzând întrebării din titlu, nu m-aș aștepta la prea multă relevanță, transparență, reorganizare. Amgajatorii vor bifa această obligație și atât.