Management

Carieră: ce foloase aduce un începător?

Știu că mulți privesc firmele ca pe organizații de binefacere. Ar trebui să-i angajeze pe toți cei care se prezintă la interviu sau măcar să aducă un psiholog care să le dea vestea proastă cât mai netraumatizant și personalizat cu putință. Și, după angajare, să-și mângâie zilnic pe cap angajații, spunându-le că sunt deștepți și frumoși. (*) Dar nu sunt. Și fiecare sosit este privit ca o resursă care, pe de o parte costă, și pe de alta aduce niște foloase. Așa cum oaia ne dă lâna, programatorul ne dă cod, contabilul ne dă ordine de plată, iar cel de la HR aduce alte oițe, pardon resurse, numai bune de introdus în Revisal. Companiile s-au prins, totuși, că trebuie să menajeze orgoliul oamenilor și au început să transmită formal mesaje de o corectitudine psihologică soră cu cărțile defunctului Mielu Zlate. Dar, între timp, toate caută soluții de a înlocui oamenii cu roboți, care nu cer concediu, nu se organizează în sindicate și nu au nevoie de “chimie” în relațiile cu șeful. E o capcană, dar când suntem mințiți ...
Citește mai mult »

Ziua truismelor: lumea se schimbă

În studenţie am cochetat cu vânzarea cosmeticelor, fiind pentru o scurtă perioadă de timp consultant Avon. Nu pot spune că am făcut o carieră din asta sau măcar că am câştigat un ban frumos. Sistemul MLM este frustrant pentru vânzătorii care nu vor să fie pushy până la linia penibilului, iar limitările tehnologice de atunci făceau partea birocratică o pierdere de timp şi bani. N-am rămas nici clientă fidelă, în ciuda faptului că achizitionez cu regularitate produse de îngrijire a pielii şi machiaj. Ca orice companie de cosmeticale ieftine şi de masă, Avon are în mare produse mediocre sau catastrofale, dar cu un marketing bun al lor şi cu aşteptări mici ale tale, uneori mai pici în plasa unei comenzi. Clientele cu piele bună de la natura, abilităţi de auto-machiaj sau needucate în ale ingredientelor cumpără oricum datorită preţului. Totuşi anul trecut am vrut să comand ceva ce ştiam că nu voi folosi intensiv, iar la Avon preţul mic justifica achiziţia. Am mers pe site, am pus produsele în coş, am completat muncitoreşte formularul de comandă, iar ...
Citește mai mult »

Despre procedurizare

Zilele trecute s-a aflat în vizorul presei un episod penibil, dar deloc neaşteptat în peisajul autohton al zilelor noastre: altercaţia dintre fostul deputat Cristian Boureanu (mai cunoscut pentru viaţa privată destul de tumultoasă decât pentru iniţiative legislative) şi o patrulă de poliţisti care l-a oprit în trafic. Ceea ce am remarcat cu toţii a fost lipsa unui comportament profesional standardizat din partea oamenilor legii, fapt care a dus la o escaladare alertă a situatiei. S-a lăsat cu degete zdrelite şi nas spart de ambele părţi, când normal era să se lase cu cătuşe şi arestare imediată de partea agitată a baricadei. Că fostul deputat are probleme comportamentale grave, nu-i o surpriză. Dar că nişte poliţişti sunt prinşi pe picior greşit, neavând nici tehnica, nici procedurile şi nici sprijinul rapid al altor colegi, asta arată degringolada şi lipsa de voinţă politică din instituţiile cu pricina. Am dat exemplul unor angajati de la stat. Dar nici în cazul companiilor din mediul privat lucrurile nu stau mai bine. Ieri, în timp ce mergeam printr-unul din cartierele bucureştene, nu mică mi-a fost ...
Citește mai mult »

Welcome to the Jungle

Nu cred că exagerez spunând că mulţi merg zilnic la serviciu cu senzaţia continuă că îi aşteaptă o nouă aventură în Jungla Amazoniană. O floră şi faună diversă, pericole la tot pasul, incapacitatea de a previziona ce urmează să se întâmple, conflicte între specii și chiar defrişări masive în zilele grele. Firmele sunt conduse de oameni şi compuse din ei. Fiecare cu personalitatea, educaţia, povestea de viaţă şi interesele sale. Fiecare cu o motivaţie aparte, cu suişurile şi coborâşurile din posesie. Să-i împaci pe toţi este imposibil, dovadă stau multiplele conflicte de muncă aflate în mediere sau în așteptarea unei decizii judecatorești și numeroasele demisii cu țâfnă. Dar putem încerca să facem câțiva pași mici și previzibili. De ce apar aşadar neînţelegeri între angajaţi indiferent de statutul lor profesional sau poziţia în organigramă  și cum le putem evita? 1. Din cauza diferenţelor de temperament sau de dinamică. Le voi denumi generic nepotriviri de energie: un angajat este mai productiv dimineaţa, un altul se activeaza abia după prânz şi opt cafele. Unul are un ritm de lucru alert, altul are ...
Citește mai mult »

Cum arată o firmă muribundă?

Printr-un concurs de împrejurări, am ajuns la începutul iernii să-mi petrec niște timp într-o firmă românească mare, din buricul târgului. Jur că parcă auzeam imnul vechi, ba parcă și umbra tablourilor cu răposatul Ceaușescu se zărea prin birouri! Ceea ce m-a făcut să pariez cu mine însămi că mult nu o mai duce, mai ales că nimeni de acolo nu părea a-și dori schimbări în ciuda semnalelor financiare clare primite constant de câțiva ani. Care sunt așadar indiciile vizibile oricui că o firmă este muribundă? Sunt simple și, oricât de superficiale ar părea, au logică: Traiul în evul mediu tehnologic, unde cea mai recentă descoperire este centrala telefonică și interioarele aferente, faxul și imprimanta. Mail-ul este generator de paranoia, teancul de hârtii de pe birou fiind însă indicator de performanță. Oamenii blazați, cu zâmbetul pierit de mult și entuziasmul pus în cuierul de la intrare. Te uiți la fețele angajaților și vezi iminentul bocet, îl simt și ei că vine, dar puțini au curajul să-și schimbe povestea. Și nu doar fețele spun asta – firmele muribunde au oamenii îmbrăcați urât. Nu ...
Citește mai mult »

Diferenţe

Într-unul dintre proiectele de consultanţă organizaţională, am întâlnit o situaţie de-a dreptul inedită, dacă nu ar fi fost chiar dramatică. Unul dintre angajaţii firmei, care activa într-un punct de lucru îndepărtat geografic (şi nu numai) de sediul principal, s-a prezentat la discuţia cu mine aproape prăbuşit fizic şi psihic. Nu era o situaţie punctuală sau o noapte precedentă cu note insomniace, omul era de-a dreptul afectat de sindromul suprasolicitării profesionale. Lucra enorm, într-un ritm infernal, dar din cauza proastelor proceduri de raportare, nimeni nu realiza asta. În plus, fiind departe, deci invizibil, percepţia managerilor era că oricum nu prea are treabă şi stă la şuete toată ziulica. Nimeni nu s-a gândit să-i facă o vizită sau să-l invite la o discuţie serioasă, iar omul devenise ţinta unei atitudini generale zeflemitoare din partea colegilor. Cum ar veni şi bătut si cu banii luaţi. Când le-am spus managerilor că este suprasolicitat, au glumit. Când am adus argumente clare si măsurabile, au tăcut. Angajatul în cauză chiar muncea până la epuizare, dar din cauza unui management defectuos, rezultatele nu se regăseau în încasări. În viaţa personală văd adesea ...
Citește mai mult »

Management defectuos – 3 exemple din retail

Ziceam la un moment dat că 90% dintre magazinele românești ar trebui să-și concedieze angajații. Roboții ar fi mai amabili, mai empatici și ar ține minte mai ușor toate categoriile de produse. Am realizat apoi că problema este mult mai punctuală: 90% dintre magazinele românești ar trebui să-și concedieze de fapt managerii. Deţin vagi cunoştinţe şi abilităţi în ale şefiei, de aceea nici restul angajaţilor nu au habar de cum ar trebui să-şi trateze clienţii sau să organizeze produsele la raft. Iată cele trei exemple promise în titlu, toate culese dintr-un mall bucureştean. Primul: Intru în magazin ştiind clar ce caut şi dau să întreb pe cineva întru scurtarea procesului. Produsele sunt înşirate pe umeraşe într-o clasificare ilogică pentru mine, iar cele trei agente comerciale (vorba nomenclatorului de meserii) stau strâns şi iremediabil grupate la o bârfă ad-hoc. Nimeni nu se sinchiseşte de mine, aşa că încerc să sparg gaşca. În acelaşi timp sună şi telefonul de la casă. Una din vânzătoare se duce să răspundă. Mă uit cu speranţă la cele două rămase. – Doar şefa vă poate ajuta! mi se adresează una dintre ele. Deci avem un spaţiu comercial de 4 m pătraţi şi ...
Citește mai mult »