Politică şi frumuseţe

Astăzi de dimineaţă, feed-ul contului meu de Facebook părea a găzdui un război al decolteelor. Combatanţi: o tânăra brunetă, care tocmai ce a intrat cu dreptul în Parlament, o altă tânără blondă, care este într-o relaţie politică, o doamnă mai coaptă, dar draguţă, ba chiar şi un domn, a cărui glumă am prins-o după ce am înţeles mai întâi care-i treaba cu decolteele feminine.

Carevasăzică tânăra a intrat în noul Parlament în ciuda studiilor modeste şi a vârstei fragede, având însă în arborele genealogic un unchi cu ştaif politic. Evident că presa a speculat sămânţa de scandal, ilustrând ştirea cu poze sexoase luate din arhiva de pe Facebook. Şi tot evident, glumele au degenerat. Doamna blondă a sărit în apărarea căprioarei rănite de răutatea opiniei publice şi şi-a publicat propriul decolteu ca formă de prostest. A urmat un al treilea portret de bust ca protest la protest. Domnul a fost pur şi simplu haios.

Este un subiect frivol, fără mare importanţă. Dar mie mi-a adus aminte de o discuţie avută în cadrul unui interviu de angajare cu o domnişoară supărată că nu este luată în serios, în ciuda abilităţilor sale şi a cunostinţelor însuşite în timpul facultăţii. Avea un discurs bun, coerent şi părea genul de angajată conştiincioasă, dispusă la a învăţa chestii noi. (*)

Pe scurt, părea angajabilă. Dacă puteai să faci abstracţie de aspect, ceea ce era imposibil. Părea ca scoasă din cutie, cu unghii lungi, impecabile, cu un machiaj elaborat şi perfect, cu haine stilate care se mulau pe un corp frumos. Privind-o, părea a fi genul care petrece o cantitate uriaşă de timp aranjându-se şi având, în general, preocupări frivole şi deloc productive pentru o firmă. (**) Şi având deja la dispoziţie bugete consistente, greu de acoperit dintr-un salariu obişnuit.

Mesajul ei şi ambalajul erau aşadar din filme diferite. Totalmente deosebite, astfel încât am evitat să o prezint angajatorului, mai ales pentru că vorbeam despre un post de juniorat, cu toate cele aferente.

Am învăţat de-a lungul timpului să văd omul din spatele ambalajului, de multe ori surprinzător şi diferit, dar pentru că din asta îmi câştig existenţa. Totuşi, nu toţi au timp sau nici motive să caute în profunzimea personalităţii semenilor. De aceea caută semnalele evidente: vestimentaţie, limbaj, gesturi, elemente de comportament. Nu umblă nimeni cu testele de inteligenţă cognitivă sau emoţională în buzunar, pregătit să le aplice la nevoie.

Tânăra din Parlament despre care vorbim are tot dreptul să exagereze vestimentar. Să ridice mâna o femeie care nu a purtat o fustă cam scurtă sau un decolteu scandalos în tinereţe. Dar când vrei să joci în liga celor mari, trebuie să ştii că există reguli: de imagine, de comportament, de discurs. Este şi ăsta un soi de deşteptăciune: a şti care sunt aşteptările celorlaţi şi a încerca să te apropii de ele fără a te depărta prea tare de ceea ce eşti de fapt. Când vii la interviu pentru un post de debutant, trebuie să arăţi ca unul. Cochet, modern, dar debutant. Când ţinteşti un post politic, trebuie să arăţi ca atare. Tânăr, frumos, dar politician.

Eu zic că n-ar fi motive de proteste aici. Doar dacă vrei un motiv activist şi intelectual de a-ţi arăta decolteul.

Sunt de acord ca într-o lume ideală ar trebui să privim şi să ne vedem de treburi. În plus că trebuie să luptăm pentru a o crea. Doar că nu ştiu dacă suntem pregătiţi cu adevărat să o facem, pentru că adevărata luptă este grea şi deloc generoasă din punct de vedere al imaginii celor care o poartă. Iar lumea reală în care trăim cuprinde oameni feluriţi cu abordări la fel de diverse. Oricât am protesta, educa, pedepsi, ce negativi sau toxici vor continua să existe şi să ne atragă atenţia.

Oricum, un lucru este clar: nu contează cum intri în politică, ci contează parcursul. Sunt de notorietate cazuri de frumoase cochete care au sfârşit urât. În viaţa oricărei femei vine obligatoriu momentul în care decolteul devine irelevant. Şi trebuie neapărat să fi dezvoltat până atunci alte puncte de atracţie.

(*) A se citi exact în nota în care a fost scrisă.

(**) A se vedea (*).