Graba care strică treaba

Noi, părinții, suntem într-o continuă competiție absurdă. A învățat copilul să meargă? Îl înscriem la maraton! Abia ce știe să vorbească? Este momentul propice pentru cursuri de engleză, franceză, spaniolă și greacă veche. Își numără degetele? Trebuie neapărat să-l învățăm despre numerele raționale. A memorat la grădiniță o poezie despre broscuțe? Stupid, orice copil care se respectă știe integral și cu exactitate “Luceafărul”! Ne grăbim spre următoarea etapă de parcă ne fugărește o haită de câini. Și n-ar fi rău, dacă am fi înțelepți în a percepe corect reperele. Fiecare nouă deprindere poate fi exersată nu doar pe verticală, în ceea ce ni se pare nouă axa de la simplu la complex. Ci și pe orizontală, într-o varietate aproape infinită de exerciții. În plus, adesea copiii au instinctiv nevoia de a face asta, iar noi le-o atenuăm de frica unor accidente sau pentru că ni se pare că știm mai bine. De exemplu, învățatul mersului. Până la a alerga în curse de mare viteză, niște trasee simple cu respectarea unor repere ar fi mai potrivite. Ar ajuta la ...
Citește mai mult »

Marea văicăreală națională

Unele dintre primele întrebări care apar în proiectele de consultanță se referă la bani: care e cifra de afaceri, se prezintă în creștere sau scădere, cum iese împărțită la numărul de angajați și altele din zona asta. Managerii eficienți dau răspunsurile instictiv, chiar dacă sunt luați prin surprindere. Calculează pe loc, știu exact cum stau pentru că le e clar că dincolo de citatele motivaționale despre leadership și valoarea angajaților, stabilitatea unei firme este dată de bani și fluxurile lor. Managerii ineficienți o dau în confidențialitate și alte bălării care să le ascundă neștiința. Să vorbești despre banii afacerilor nu este nici rușinos, nici imoral, ci absolut normal și natural. Acum să privim la această uriașă corporație disfuncțională care este Statul român. Și la cei care îl conduc. La cum își stabilesc bugetele, își ascund sursele de finanțare, o dau cotită când li se cer explicații, n-au niciodată bani de investiții, dar există surse privilegiate care primesc sume considerabile din variate și tot mai ciudate motive. Ați auzit vreodată cât ne costă nebunia numită Covid-19? Ați auzit vreodată ...
Citește mai mult »

Ar trebui, poate, să mă cheme Valentina Popa

Românul are o vorbă de duh care ne îndeamnă să facem ce ne zice popa în biserică, nu ce face el prin sat. Ei bine, stând eu strâmb și analizând drept am conchis că aș putea fi Popa! Vă îndemn aici cu mare ardoare să obișnuiți copiii să trăiască frumos în lumea asta urâtă, protejându-i doar atât cât trebuie și ajutându-i numai atunci dacă încercările le depășesc puterile. Dar când vine vorba despre ai mei, evident că se trezește mama urs din mine, cea care hiperprotejează și mega-apără. De exemplu, zilele trecute copilul mic a venit de la joacă încântat de piatra de chihlimbar a prietenului din vecini. Am tot căutat prin cutia de bijuterii broșa mea cu ambră, dar n-am mai găsit-o. M-am oferit așadar să-i comand o piatră online, deși nu era obligatoriu să aibă și el. Văzând fotografia de pe site-ul care le comercializa, copilul a spus că ar fi tare dezamăgit dacă piatra primită ar arăta ca unele dintre cele prezentate acolo. Dezamăgit?!? Trigger de mamă! Nu există să ai copil dezamăgit! Am comandat ...
Citește mai mult »

O altă radiografie a succesului – Zlatan Ibrahimović

M-am delectat zilele acestea cu autobiografia lui Zlatan Ibrahimović, poate cel mai buni atacant ai generației sale și cu siguranță unul dintre cei mai controversați fotbaliști ai tuturor timpurilor. Este o carte foarte bine scrisă despre sport, dar și despre viață, carieră în general, relații interumane, leadership, succes. Ibra s-a născut într-un cartier social din Suedia într-o familie profund disfuncțională: un tată alcoolic, o mamă abuzivă, mai mulți frați și surori din relații diferite și, în general, o atmosferă pe care mulți am considera-o de nesuportat. Dar modalitatea lui de a se adapta a fost să accepte lucrurile așa cum sunt, fără resentimente sau analize de tipul “cum ar fi fost dacă?”. Și cu furia îndreptată spre exteriorul familiei: pe terenul de sport. Din povestirile copilăriei, putem bănui că Zlatan a fost un pic hiperactiv și cu siguranță “gifted”. Talentul adevărat trebuie gestionat cu grijă și dedicare, pentru că vine la pachet cu rebeliuni și forțe prea puternice pentru noi, oamenii obișnuiți. Cu o mamă care rupea linguri de lemn pe spinarea lui, asistenți sociali care încercau ...
Citește mai mult »

Lupta cu ideile fixe

După cum observă mulți, actualul virus pandemic a ajuns o religie, unii cred în existența lui, alții sunt convinși că este o născocire globală menită să aducă o nouă ordine mondială. Scenariul filmului actual este clasic, personajele diferă. De data asta îl avem pe Bill Gates care vrea să microcipeze și controleze lumea, dar și Big Pharma, acest perpetuu vinovat de serviciu care mai și face, vorba românului, dar ne și omoară. Nu este nimic nou sub soare. Avem deja vacciniști vs anti-vacciniști, psd-iști versus restul lumii, vegani vs omnivori, oameni care cred că Pământul este plat vs cei care îl văd mai rotofei și exemplele pot continua. Dacă stai să analizezi unele dintre cele mai bizare născociri pornesc totuși de la boabe de adevăr. Ceea ce devine tot mai bizar este că încă nu ne-am obișnuit cu varietatea de credințe. Cu mixul uman care populează planeta noastră, indiferent de forma ei. Vrem ca toți oamenii să gândească la fel ca noi, să aibă aceleași opinii, să ia aceleași decizii. Și asta este la fel de nebunesc cu ...
Citește mai mult »

Cine scoate așchiile mamelor?

Ca orice altă mamă, am ajuns expertă în a obloji zdrelituri căpătate la joacă, în a detecta febra copiilor fără termometru, a pune diagnostice simple înaintea medicilor sau a trata un stomac defectat minor cu ceaiuri de plante. Până la medicamente sau consulturi de specialitate, bolile piticilor se vindecă uneori cu odihnă, mângâieri, grijă și iubire. Și, ca orice altă mamă, mai mult ca de orice, mă tem să nu fiu eu cea bolnavă. Să nu pic, să nu poc, să nu mai pot. Am fugit de nașterea prin cezariană nu pentru că țineam să fiu în pas cu trendurile, ci pentru că știam că trebuie să fiu rapid pe picioare. Dozez nervii și efortul, fac puțin sport, încerc să mănânc sănătos nu pentru că mă vreau divă, ci pentru că simt că nu este încă momentul să las garda jos. Totuși, oricât de multă grijă am de mine, apar momente în care super-puterile mele se epuizează. Mi s-a întâmplat să mă îmbolnăvesc în același timp cu toți ai casei și să trag de mine până când am ...
Citește mai mult »

Despre schimbări

Dacă tot am vorbit ieri despre istoria recentă, sper că vă mai amintiți de pocăirea Elenei Udrea, care după o lungă carieră politică și de sexy diva, a dat la Teologie și a început să relateze cu evlavie – unde altundeva decât pe Facebook – meniul zilnic de post, lectura motivaţională şi poziţiile mentale în care meditează. Lumea se întreaba atunci, pe bună dreptate, ce fumează sau ce fel de pepene mănâncă de generează aşa revelaţii. Ba chiar un ziar care se vrea de calitate a chemat spre analize ca în bancuri un nutriţionist, un preot şi un sociolog care au dat verdicte cam nasoale. Fie vorba între noi, abia atunci parea 100% autentică şi aş fi pariat că de fapt şi-a concediat ajutorul în ale social media, scriindu-și singură jurnalul kilometric de insignifiant. Mixul de ortodoxie, yoga şi pseudopsihologia succesului se dovedea mult mai asortat personalităţii fostei ministrese decât notele acide cu iz politic de pe vremea când DNA-ul era ocupat cu alţii. Dar ca doamna în cauză suntem toţi, ne place sau nu. Toţi facem salturi uriase de la o stare la ...
Citește mai mult »

Istorii care se repetă

Prea puțini își mai amintesc precedenta criză economică. Disponibilizările erau o constantă, întârzierile sau tăierile salariale o normă, disperarea o stare de spirit. Atunci Codul Muncii a fost modificat rapid pentru a ajuta mediul de afaceri. Pentru că în legislație supraviețuise indecent de mult o tară comunistoidă care făcea ca în cazul concedierilor să primeze protecționismul și nu performanțele profesionale. Astfel încât dacă respectai legea erai uneori nevoit să dai afară cei mai buni angajați pentru că trebuia, de exemplu, să păstrezi minim un membru al familiei dacă ambii îți erau colegi. Și ca să fie treaba treabă, cel cu salariu mai mare era favorizat de soartă. Legislația a fost așadar schimbată, lucru care a ajutat mult, apoi angajatorii au abandonat multe dintre practicile stipulate acolo, cum ar fi evaluarea periodică a angajaților, deși i-ar fi ajutat cu siguranță acum. La vremuri noi, alte nevoi. Actuala criză medicală vine și ea însoțită, fără doar și poate, de una economică. Deja industria ospitalității anunță concedieri, dar și domenii care păreau intangibile încep să-și arate rănile. Totuși spre deosebire de ...
Citește mai mult »

Îngrijire: produse pe care mi s-a pus piticul

Chiar dacă stau mai mult pe acasă, mi-am păstrat obiceiul de a cumpăra aproape obsesiv produse de îngrijire. Am rutine noi, cu foarte multe ingrediente active (acid azaleic, vitamina C, vitamina A – derivați de fapt, AHA), cine zice că vara nu-s permise e în eroare. Iarna tenul meu este deja sensibilizat de frig și de uriașele diferențe de temperatură, nu pot să-l agresez în plus. Acum duce mai mult, iar pericolul descuamării pare că a dispărut. Dar despre rutine am să vă povestesc, poate, altă dată. Astăzi vă prezint produsele cosmetice pe care mi s-a pus piticul (a se vedea foto sus) în această perioadă. În ordinea numerelor de pe tricou, avem după cum urmează: 1. Fondul de ten By Terry Hyaluronic Hydra – Foundation. Este un produs pe care fie îl adori, fie îl detești, eu am avut norocul să nu fi dat banii degeaba. Foarte lichid și subțire, cu acoperire mică și un finnish puțin pudrat, este pentru persoane care vor, ca și mine, un look foarte natural. Are și culori cadaverice, întotdeauna am avut ...
Citește mai mult »

Vacanța de vară 2020

Până acum am fi trecut deja de cel puțin o destinație turistică, aș fi avut telefonul plin de poze și intram deja în faza de planificare a altor episoade ale vacanței. Vara asta este atipică, așa că până acum am lâncezit acasă, singura realizare fiind o greutate corporală sub media ultimilor patru ani. Ce aș vrea sau ar trebui să-mi amintesc din perioada asta? Unele bune, altele nebune: Despre copilăria nomadă a lui Cezar. Dacă la Cristi lucrurile au decurs conform vremurilor, cu program strict, ieșit în parc, supravegheat constant, cel mic are norocul să-și petreacă vacanțele cum o făceam noi în preistorie: în gașcă, adesea suficient de departe de ochii adulților, mergând cu biciclete și alte troace, bătându-se cu corcodușe sau spunându-și unii altora povești pescărești sau de groază. Greu cu temele de vacanță, parcă nici antrenamentele nu intră mereu cum ar trebui, dar cu siguranță punctează la școala vieții, vorba ceea. Despre relațiile dintre ei doi, frații. Dacă până la închiderea din martie se vedeau puțin și interacționau infim, chiar și în vacanțe, acum au ajuns ...
Citește mai mult »