Vorbe cu și despre… NUTRIȚIE

În ziua de azi prezentatoarele TV au devenit specialiste în medicină, cântărețele sunt fierte pe educație, politicienii gătesc păstăi și toată lumea se pricepe la fotbal. Așa că nu văd de ce nu m-aș apuca și eu de scris despre nutriție. Am citit mult pe Facebook despre asta, ba chiar l-am urmărit intensiv la TV pe Doctor Oz pe când eram gravidă și aveam timp de stat la un loc, deci nu doar că îmi pot exprima liber opinia, dar aș merita măcar o diplomă. Vă prezint azi o variantă de meniu simplă și echilibrată, gustoasă, ușor de procurat. Nu slăbiți, nici nu vă îngrășați dacă aveți un minim de activitate fizică, dar cu siguranță v-o iau razna analizele! Dimineața diva voastră mănâncă nuci. Așa a auzit ea, că sunt bune, sănătoase, conțin chestii benefice, trebuie consumate, dar nu în exces. Nucile de dimineață: La prânz trebuie proteine. Animale, vegetale, de care se poate. Fără ele viața e pustiu, iar un sfert din cantitatea de mâncare din farfurie trebuie să fie proteic. Proteinele mele: Seara se recomandă o cină ușoară, cu o ...
Citește mai mult »

Pasărea cu mai multe vieți

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nici nu aș avea ce povesti. A fost odată o pasăre ca toate celălalte: nici prea mare, nici prea mică, nici prea tânără, nici prea bătrână, nici prea veselă, dar nici tristă nu era. Putea fi un porumbel sau o cioară, un vultur, un papagal sau chiar vreo creatură mitologică ce nu se naște din ouă clocite, ca toate celălalte zburătoare, ci din propria cenușă. Iar pasărea noastră făcea ce știau și celelalte înaripate: zbura, mânca, dormea, ciripea, muncea. Într-una din zile, căutând râme proaspete într-un păduriș din apropierea lacului pe unde își făcea veacul, s-a întâlnit cu o broască râioasă. Care a început din senin să strige la ea: că e proastă, urâtă, rea, incapabilă, tristă, inutilă. Ba chiar la un moment dat s-a pus pe aruncat cu pietre în biata pasăre, care nu știa cum și pe unde să se mai înalțe. Pasămite broasca se temea că rămâne fără mâncare și de aici atacul neașteptat. Reușind cu greu să se îndepărteze de bestia verde, zburătoarea noastră a ...
Citește mai mult »

În lumea lor

Am avut cândva o scurtă și tristă colaborare cu o companie nici prea mare, nici prea mică, dar cu un potențial imens. Zic tristă pentru că a fost prima oară când am simțit că sunt absolut degeaba într-un context profesional. Lucrurile mergeau acolo din prost în foarte prost, salariile întârziau intervale de timp cuprinse între lună și trimestru, relațiile de muncă erau haotice. Dar oamenii comunicau foarte oficial. Orice solicitare din partea unui manager venea sub forma unui atașament la email numit “decizie”, care avea inclusiv ștampilă. Adică se scria documentul, se printa, se parafa, se atașa unui email, iar forma fizică se îndosaria. Decideau dând cu subsemnatul tipul de la vânzări, directorul general, directorul financiar, marketing. Dosare întregi de decizii. Cu implementarea lor era mai complicat. Inadvertența dintre vremurile actuale, în care lucrurile se mișcă rapid, relațiile de lucru merg dincolo de fișa postului, colaborarea este o realitate curentă și lumea în care trăiau oamenii aceia era halucinantă. Mi-am adus aminte de ei zilele trecute, citind știrile din UK despre încoronarea regelui Charles. Tânjim după monarhie, crezând ...
Citește mai mult »

Pierdut Seninia, o declar nulă

Mi-e tot mai greu să găsesc bucăți de senin în jurul meu. Și mi-ar trebui. Poate că am nevoie de o ieșire din decor, o scurtă vacanță undeva departe de București, poate chiar de România. Pentru că totul a devenit atât de urât, fără sens, agresiv, încât ne apasă și când nu avem probleme. În fiecare dimineață același traseu aglomerat și accidentat. În fiecare seară aceeași scurgere tristă spre case. Multe sirene, de parcă locuim în zonă de război. Weekenduri cu manele și grobianism. La televizor tot soiul de pseudovedete care știu doar să-și pună poalele în cap. Bietul Internet abia se mai ține de abundența tâmpeniilor pe care e nevoit să le susțină. Discuții multe și sterile. Seninia devine Sufocaninia. Ni se taie respirația de stres și nici măcar nu știm ce ne lovește. Încerc totuși să fac un exercițiu de autosugestie și să enumăr lucruri frumoase, care mă țin pe linia de supraviețuire zilele acestea: Magnoliile. Pomii înfloriți. Grădinile înverzite. Românii sunt, în fond, oameni gospodari. Unde dau de o bucată de pământ o sapă și ...
Citește mai mult »

Șmecheria ca bază e educației morale

În teoria pedagogică educația este văzută ca un proces multidimensional. Practic există educația intelectuală, cea care dezvoltă procesele cognitive și nu numai, estetică, morală, fizică, profesională. Și toate aceste laturi se întrepătrund. Doar că în ziua de azi, cel puțin când vorbim despre cei șapte ani de acasă, educația pare tot mai dezechilibrată și neclară. Nu e greu de observat care sunt cele mai ignorate dimensiuni ale sale: estetica ni se pare supraevaluată, deci ne-am obișnuit cu urâtul, educația fizică e grea, deci obezitatea în floare, știința și tehnica avansează prea repede, așa că devine o responsabilitate individuală pregătirea pentru a profesa, iar morala o chestie arhaică, motiv pentru care e tot mai greu să trăiești în grupuri sociale. A rămas cea intelectuală și nici ea nu pare că proliferează, dacă aruncăm o privire superficială în jur. N-am să intru în precizări teoretice despre ce înseamnă educația morală. Dar am să vă spun că oamenii fără coloană vertebrală trebuie să fie extraordinar de inteligenți să reușească în viață. Geniali, machiavelici, supradotați. Micii găinari de-i vedem cu toții dându-ne ...
Citește mai mult »

Doza de realitate

În ianuarie s-au împlinit 20 de ani de când sunt mamă. Mulți, suficienți cât să fi văzut generații întregi crescând și vă spun cel mai banal sfat de parenting, pe care nimeni nu vrea să-l afle: copiii devin ceea ce vor, pot și sunt lăsați să devină. Nu ce visează părinții lor. Nici ce îi presează școala. Cu atât mai puțin ce își închipuie cei din jur. Dacă aș face un sondaj de opinie, iar cei implicați ar da dovadă de memorie bună și sinceritate, puțini părinți ar spune cu mâna pe inimă că au trasat cu mâna lor destinul frumos și luminos al copiilor. Cu toții i-am îndrumat, obligat, condiționat, influențat, dar până la urmă tot ei s-au mobilizat, au făcut, au eșuat, au renunțat, au continuat. Părinții obsedați de control le-au pavat drumul copiilor către abuz alimentar sau de alte substanțe. Cei mai permisivi au stat de pază și au încercat deraieri atunci când lucrurile păreau că se îndreaptă către direcția greșită, uneori acționând decalat. Dar orice stil de parenting am fi fost avut, definitorii au ...
Citește mai mult »

Putem trăi în lipsa răului?

Mi-am început dimineața cu un articol despre o structură de tip MLM (multi-level marketing) care se ocupă cu dezvoltarea personală și care se joacă foarte urât cu mințile participanților la cursurile pe care le vinde. Oricât de normale și, să nu uităm, legale sunt aceste organizații, deja mi se pare că ar trebui mai strict reglementată funcționarea lor. Este firesc să vinzi produse de îngrijire, oale, aspiratoare, asigurări sau vacanțe, dar deja periculos să propui oamenilor dezvoltarea personală sau, mai rău, vindecarea traumelor, în sistem piramidal. Problema acestor companii este aceea că pentru a vinde trebuie să creeze nevoia. Și pentru a vinde mult, trebuie să o creeze agresiv. De aceea multe prezintă povești de groază despre chimicalele din produsele de curățare sau relatări fantasmagorice cu oameni îmbogățiți brusc și iremediabil. Pentru cei slabi de înger totul pare veridic. Cei care stau mai bine cu rațiunea, calculează de cele mai multe ori costul corect al fricii și spun pas. Dar statistica ține cu sistemele piramidale, altfel nu s-ar fi extins atât de mult. Există totuși o parte bună: ...
Citește mai mult »

Cinci pași rapizi și simpli să-ți îmbunătățești viața

Există acum câte o industrie în jurul fiecărei nevoi umane: Vrei să slăbești? Avem cărți, meniuri personalizate, nutriționiști, săli de sport, terapeuți, aparate minune. Vrei să te lași de fumat? Există alternative “sănătoase”, plasturi, pastile, medici, clinici. Să-ți găsești jumătatea? Site-uri specializate, milioane de metode de a-ți îmbunătăți imaginea, specialiști în a agăța. Să crești copii echilibrați? Well, păi numa’ câți părerologi se plimbă liberi pe Internet! Cu toate acestea obezitatea explodează, dependențele sunt o realitate curentă, oamenii tot mai singuri, copiii din ce în ce mai anxioși. Pentru că a ne externaliza nevoile este o idee neproductivă în sine. Pe de o parte ne creează ideea falsă a unei plase de siguranță. “O rezolv altă dată, atunci când am timp, la câte soluții există, e imposibil să nu-mi iasă!” Iar pe de alta, pentru că niciodată o industrie profitabilă nu trebuie să rămână fără clienți. Deci fie rezolvă parțial/ punctual o nevoie, fie inventează unele noi – a se vedea imaginile tot mai ireale de promovare a corpului uman. Altminteri soluțiile sunt întotdeauna extrem de simple și la îndemâna oricui. Dar ...
Citește mai mult »

Când o școală rămâne cu un singur copil

Învățământul românesc este într-o perpetuă renovare. Adică se modifică structura anului școlar de două ori pe an, se discută obsesiv despre examene și evaluări și se ia la periat curricula astfel încât tot prea stufoasă rămâne. Între timp adevăratele probleme zac nedezbătute, cu capacul bine pus peste ele. Zilele trecute a apărut în presă cazul unei școli din mediul rural care se confruntă cu o situație greu de închipuit în vremurile noastre: elevii nu mai vin la ore din cauza transferului unui copil cu nevoi educative speciale. Înțeleg că respectivul a trecut deja prin mai multe instituții de învățământ, unde nu s-a adaptat din cauza comportamentului său agresiv. Să nu-ți trimiți copilul la școală este totuși un gest extrem, ilegal și neproductiv. Pentru că diversitatea din școală este diversitatea din viața reală. Ne convine sau nu, toți acești oameni ne vor fi în continuare vecini, colegi, conexiuni sociale temporare, parteneri chiar. Și apoi mulți dintre adevărații oameni periculoși se prezintă sub aparențe mult prea normale. Ar fi bine să fie un caz singular, însă eu aud în jur tot ...
Citește mai mult »

Hate-ul ca potențial indicator al succesului

Social Media a adus cu sine nu doar o interacțiune umană mai facilă, accesibilă, ci și alte noi coordonate sociale. A generat meserii noi, creatorii de conținut sau influencerii, modalități tot mai puțin evidente, dar funcționale, de a promova produse, reacții emoționale sub formă de emoticoane sau cuvinte cheie. În tot acest context parcă și definițiile valorii, talentului, profesionalismului par a se schimba. Orice postare despre o persoană publică de succes în domeniul său de activitate devine un tablou principal al concursului de dat cu hate. Afli din secțiunea de comentarii tot soiul de analize pe joc și caracterul celor implicați în el de te iei cu mâinile de cap. Tot soiul de neterminați, care nu-s în stare să urce trei scări fără să gâfâie, știu cu certitudine secretul jocului prost al lui Halep chiar și atunci când câștigă. Despre caracterul actorilor, de exemplu, nici nu mai avem ce povesti. Tanti Marghioala care are o floricică la poza de profil, înțeapă mai ceva ca un cactus dând cu presupusul despre infidelitățile unuia care a murit cam pe ...
Citește mai mult »