Când iubești mai mult câinii decât propriul copil devii legendă

Știu că este un titlu dur, forțat, dar vin după niște zile mai complicate, care au culminat ieri cu o înmormântare. Iar în ultima vreme am avut această revelație tristă: că lumea e a celor răi, nevindecați. Care sunt longevivi, prosperă și fac istorie. Cei buni o duc greu, mor prematur, suferă mult. Tot ieri, pe drumul de întoarcere am aflat că a murit și Brigitte Bardot, o femeie superbă, actriță, luptătoare pentru drepturile animalelor. O legendă așadar, un nume cunoscut în întreg mapamondul. Și cum despre morți spunem numai de bine, exact ce am subliniat eu din biografia divei au făcut-o și jurnalele de știri sau articolele din presa scrisă. Dar dacă ar trebui să fim obiectivi, nu putem să ignorăm partea întunecată a personalității sale. Pentru că BB a fost, de asemenea, o supraviețuitoare a două tentative de suicid și mare iubitoare de bărbați, având la activ peste 100 de relații romantice. Dar ceea ce își face omul sieși sau unor bărbați adulți, asumați, poate fi trecut cu vederea. Cel mai mare păcat al actriței pare ...
Citește mai mult »

Niciun Crăciun nu e la fel

Au fost Crăciunuri fericite, chiar și în negura unui regim totalitar în care nu găseai carne, brad, jucării, motive de bucurie. Au fost și triste, în care am încercat să procesez diagnostice necruțătoare sau dolii neașteptate. Au fost și minunate, când am pus pentru prima oară un cadou sub brad pentru primul bebeluș sau când am început să dau le dau ambilor copii explicații despre misteriosul personaj care aduce daruri celor cuminți. Au fost și groaznice, când am simțit că tot ce am sperat, muncit, construit se prăbușește, iar eu nu voi mai putea să o iau de la capăt. Sperăm ca de sărbători belelele să ia pauză, iar magia să își facă mendrele. Dar nici bucuria, nici tristețea nu țin cont de data din calendar. Singura certitudine în ceea ce privește Crăciunul este că niciunul nu va mai fi la fel. Se schimbă bradul, darurile, lista de invitați, vibe-ul, emoțiile, contextul general. Preocupările, obiceiurile, colindătorii, vremea, vremurile. Ne schimbăm noi, devenim mai înțelepți sau, din contră, mai lipsiți de înțelegere. Se schimbă și copiii, care cresc. Și așteptările lor sau ...
Citește mai mult »

Lecțiile neînvățate

Dacă mă uit în urmă, prea des mi s-a întâmplat ca sărbătorile de iarnă să mă prindă cu sănătatea pe butuci. Ceea ce nu este tocmai ciudat, vorbim despre sezonul virozelor și al bacteriilor care își fac de cap prin nas și gât. Dar și final de an, adică oboseală acumulată, stres și lipsa speranței că vreodată va fi liniște și pace în această dimensiune a vieții de adult. Totuși, nu pot să nu recunosc și o lipsă crasă de autoprotecție, pe care este posibil să o fi primit-o moștenire de la ai mei și să o dau mai departe, fără să vreau. Pentru că trag de mine până la epuizare. Când nu mai pot, tot mai pot un pic. Și parcă orice fac nu este de ajuns. Săptămâna trecută am ajuns iar la perfuzii. Un pui de viroză își arăta colții, așa că am apelat la soluția de urgență propusă de vecina noastră, care este cadru medical. Îi sunt recunoscătoare: după două zile m-am transformat dintr-o legumă ofilită și deprimată că nu mă pot mobiliza, într-o ființă ...
Citește mai mult »

Ce au în comun copiii și Moș Crăciun?

Într-una din zilele în care am livrat gamela copilului mic, acesta a apărut împreună cu un alt coleg, bucuroși foc amândoi. Motivul: ambii fuseseră aleși soliști ai corului care urma să cânta colinde de Crăciun la serbarea sfârșitului de modul. Vă puteți închipui mirarea mea, în primul rând pentru că nu știam că al meu copil mic poate cânta, apoi că doi băieți destul de activi (ambii fac fotbal), rebeli chiar, sunt aleși drept soliști ai unui cor școlar. Serbarea a avut loc vineri pe scena școlii, spectatori fiind elevii și profesorii și am văzut filmulețe de la reprezentația finală. M-am emoționat foarte tare văzând ce a reușit doamna profesoară cu ei! Au cântat frumos, și-au luat foarte în serios responsabilitatea, au fost implicați și motivați pe întreg parcursul pregătirilor și reprezentației. Și a ieșit grozav! Există cadre didactice care fac minuni și nu pentru că au o baghetă magică, ci pentru că sunt pasionate de munca lor, iar copiii simt, se încarcă de dorința acestora de a reuși în ceea ce își propun. Iar revelația mea a fost ...
Citește mai mult »

Barca pe valuri

Închipuiți-vă o barcă plină de oameni care au cu toții același scop: de a ajunge cu bine la mal. Dar doi-trei dintre ei cad peste bord, nici nu contează cum și de ce. În loc să le arunce colacele de salvare, ceilalți pasageri se apucă și petrec că au scăpat de doi-trei proști. Și tot distrându-se ei așa, nu observă că barca lor mai ușoară se scufundă. Așa că toți ajung să se înece. Cam așa îmi pare în România zilelor noastre. Oamenii sunt mai preocupați să le fie altora rău, decât să ne fie tuturor bine. Și se bucură atunci când unul cade, fără să conteze că poate trage și pe alții după el. Iar în comunități, departamente, echipe, e tot mai greu să găsești cooperare, deoarece fiecare vrea să iasă în evidență, să rezolve pe cont propriu. Și evident că unde-i unul, nu-i putere, după cum horeau străbunii, abia de la doi puterea crește și dușmanul nu sporește. Ne legănăm într-o barcă pe valuri în care prea puțini mai vâslesc sincron. Unii încearcă și greșesc. Mulți râd. ...
Citește mai mult »

8+8+8=48

Aplicația blogului mi-a corectat inițial titlul. Probabil și voi credeți că am luat-o razna și că zecele acela de la examenul vieții, cu care mă laud, a fost fake. Vă scriu astăzi despre programul copiilor. Pentru că se apropie vacanța și Ferească Domnul să-i lăsăm să stea! Și pentru că tocmai ce mi-a auzit ministerul de resort o rugăciune de prin 2016 😐 și s-a pus pe calculat timpul optim pentru teme. Demersul fiind unul naiv și inaplicabil, dar eu apreciez, ca întotdeauna, efortul. S-a venit așadar cu algoritmi clari 2h colea, încă două dincolo, numai că la noi nimic nu este circular, ci doar materii disparate, rareori intersectându-se. Deci, în speranța găsirii variantei optime, calculezi calcule pe care le bate apoi realitatea curriculară. Apoi am citit interviul unei doamne profesoare de la un colegiu național care ne-a explicat doct că un copil de liceu trebuie să citească zilnic 2h. Lectură impusă, nu la alegere, că așa citeam și noi cu nopțile ce aveam chef. Am așadar senzația că primul lucru pe care trebuie să-l învețe școala românească este ...
Citește mai mult »

Cum împodobim bradul și ce punem pe masa de Crăciun?

M-a pocnit o criză de sinuzită, exact la timp cât să-mi amintească despre prioritățile care trebuie întotdeauna puse la punct. Și în timp ce încerc să funcționez prin casă, văd pe burtiera unei televiziuni îndemnul de a ne informa despre vesela potrivită mesei de Crăciun din acest an. Am zăbovit cinci minute să văd care sunt trendurile. Nu că ar conta, noi tot din farfuriile din 2001 vom mânca. Slavă Domnului că avem ce! Vă arăt și vouă în poza de mai sus ce trebuie să achiziționați, în caz că vreți să vă aglomerați dulapurile cu niște porțelanuri potrivite unei singure zile din an. Este o nebunie a consumerismului. Inclusiv la știri am văzut un reportaj despre cum să împodobim bradul. Evident altfel decât în 2024. Cum ne îmbrăcăm de sărbători? Cu modelul nou de pulover cu reni. Ce cadouri luăm? Păi unele să le simțim la portofel, mai ales că instituțiile financiare non-bancare au oferte avantajoase la credite: iei azi banii și peste șase luni vinzi un rinichi. Cumpărăm, aruncăm, iar la final suntem obosiți și nefericiți. ...
Citește mai mult »

Mediul prielnic performanței

Pe când era copilul mare mititel, școala se învârtea în jurul trofeelor: Cangurul, Evaluare în Educație, Euclid, Arhimede, săptămână de săptămână aveam câte unul de bifat. Părinții erau obsedați de-a dreptul, nu auzeai decât despre subiecte, punctaje, culegeri pregătiri. Iar copiii se supuneau modei, că așa a fost de când lumea. Evident că mi se părea exagerat. Competițiile premature duc la anxietate și eludarea regulilor. Unii copii aveau la final de an gâtul plin de medalii, dar și risc de analfabetism funcțional. Acum realizez totuși că părinții, deși ratau uneori lecția care venea simultan cu aceste concursuri școlare, măcar erau preocupați de educație, de niște conținuturi, borne, obiective, clasamente. În prezent performanța a devenit desuetă. La ședințele cu părinții nu se mai fac liste de înscriere la Arhimede sau Euclid. Am văzut chiar bucurie la ratarea unor obiective. Copiii sunt stresați de testări, suferă emoțional, au nevoie de un ritm confortabil. Ceea ce nu ar fi tocmai rău, dacă am rămâne totuși la nivelul de discuții despre educație. Dar nu, în prezent, părinții cred că ai lor copii vor ...
Citește mai mult »

Discalculie sau dificultăți la matematică?

Foarte multe celebrități printre care Cher, Robbie Williams sau Victoria Beckham, au adus în prim plan o tulburare de învățare care deseori este ascunsă de dificultățile inerente învățării matematicii: discalculia. Nu este o problemă foarte des întâlnită, statisticile spun că apare la 3 până la 7% dintre copii, dar este una care poate pune probleme întrucât generează anxietate, comportamente de evitare și probleme de funcționare în societate, pentru că viața noastră are la bază numere, algoritmi, cantități, relații matematice. Cum recunoaștem discalculia? Copiii cu discalculie au dificultăți în a recunoaște numere, în a învăța, de exemplu, tabla înmulțirii, în a indica în mod corect cantitatea mai mică/ mai mare, în a număra. Confundă semnele matematice, nu reușesc să învețe ceasul. Și toate aceste abilități nu se îmbunătățesc cu exercițiu, așa cum este firesc la matematică, ci doar cu ajutorul unor intervenții educaționale aparte. Ce NU este discalculia? Nu este o problemă de inteligență, copilul cu discalculie are dificultăți în a procesa concepte matematice, dar poate jongla cu alte tipuri de algoritmi. Despre Agatha Cristie se spune că deși eșua în a ...
Citește mai mult »

Iarna mamele miros a portocale

Social Media prezintă sărbătorile mamelor ca fiind ceva extenuant, dedicat 100% copiilor. Ceea ce este și nu prea real, vă jur că eram la fel de extenuată și când singurele mele preocupări hibernale erau să îmi aleg vestimentația de ieșit în club sau unde gust prima porție de sarmale. Nu sunt obosită din cauza copiilor și nu am fost nici în bebelușia lor, când bifam 2 ore de somn neîntrerupte pe noapte. Ci din cauza adulților, a vieții, în general, a nereușitelor, a ciclurilor repetitive și negative. Copiii aduc acea validare despre care nu știai că ai nevoie și nici măcar nu este explicită. Cer clar ce vor, dacă le place o fac cu repetiție, se bucură de interacțiunea cu tine, te întreabă sincer, glumesc, îți dau din energia lor. Și atunci când cresc au povești de scris și de spus, ne dau un scop și mii de motive să fim permanent mai conectate la realitatea curentă. Nu sărbătorile, nici copiii nu ne epuizează. Ci tocmai faptul că ni se spune constant că o fac. Că a-i crește nu ...
Citește mai mult »