Au fost Crăciunuri fericite, chiar și în negura unui regim totalitar în care nu găseai carne, brad, jucării, motive de bucurie.
Au fost și triste, în care am încercat să procesez diagnostice necruțătoare sau dolii neașteptate.
Au fost și minunate, când am pus pentru prima oară un cadou sub brad pentru primul bebeluș sau când am început să dau le dau ambilor copii explicații despre misteriosul personaj care aduce daruri celor cuminți.
Au fost și groaznice, când am simțit că tot ce am sperat, muncit, construit se prăbușește, iar eu nu voi mai putea să o iau de la capăt.
Sperăm ca de sărbători belelele să ia pauză, iar magia să își facă mendrele. Dar nici bucuria, nici tristețea nu țin cont de data din calendar.
Singura certitudine în ceea ce privește Crăciunul este că niciunul nu va mai fi la fel. Se schimbă bradul, darurile, lista de invitați, vibe-ul, emoțiile, contextul general. Preocupările, obiceiurile, colindătorii, vremea, vremurile.
Ne schimbăm noi, devenim mai înțelepți sau, din contră, mai lipsiți de înțelegere. Se schimbă și copiii, care cresc. Și așteptările lor sau ale noastre.
Niciun Crăciun nu va mai fi ca cel de mâine. Și oricât de greu, ciudat, anapoda ni se pare, trebuie sărbătorit exact așa cum vine. Poate cel care urmează va fi mai blând. Poate va veni cu surprize plăcute. Sau poate va fi încă unul în care ne zbatem să înțelegem.
Singura certitudine e că nu va mai fi la fel.