Pe când era copilul mare mititel, școala se învârtea în jurul trofeelor: Cangurul, Evaluare în Educație, Euclid, Arhimede, săptămână de săptămână aveam câte unul de bifat. Părinții erau obsedați de-a dreptul, nu auzeai decât despre subiecte, punctaje, culegeri pregătiri. Iar copiii se supuneau modei, că așa a fost de când lumea.
Evident că mi se părea exagerat. Competițiile premature duc la anxietate și eludarea regulilor. Unii copii aveau la final de an gâtul plin de medalii, dar și risc de analfabetism funcțional.
Acum realizez totuși că părinții, deși ratau uneori lecția care venea simultan cu aceste concursuri școlare, măcar erau preocupați de educație, de niște conținuturi, borne, obiective, clasamente.
În prezent performanța a devenit desuetă. La ședințele cu părinții nu se mai fac liste de înscriere la Arhimede sau Euclid. Am văzut chiar bucurie la ratarea unor obiective. Copiii sunt stresați de testări, suferă emoțional, au nevoie de un ritm confortabil.
Ceea ce nu ar fi tocmai rău, dacă am rămâne totuși la nivelul de discuții despre educație. Dar nu, în prezent, părinții cred că ai lor copii vor deveni utili societății prin poveștile lor de dragoste, războaiele pentru supremație în grup sau dramolete de copii necopți.
Știu că lumea se va schimba, dar vă asigur că în procesele de selecție tot despre știință de carte și abilități profesionale vom discuta. Nu va interesa pe nimeni cu cine se certa în pauze copilul la gimnaziu și nici cu cine mergea la fumat în liceu. Nu vor mai conta parteneriatele ad-hoc pentru a-i știrbi unui coleg sau profesor prestanța. Organizațiile care prioritizează performanța fug de haite.
Iar pentru eșecurile serioase, cele care dor zdravăn, nu mai putem da vina pe cel mai nesuferit copil din clasă.
Performanța copiilor începe de la nivelul discuțiilor din jur. De la provocările intelectuale. De la a te adapta unor situații reale de competiție. De la decența cu care treci, ca părinte, prin disconfortul învățării lor. De aceea este grea, se construiește în timp, cere multă răbdare și reziliență. Dacă ar porni de la bârfe ieftine, țățisme, dat în cap aproapelui și alte frivolități, am fi olimpici intergalactici.