Iei la prânz am mers la magazinul de pâine pentru #operațiuneagamela.
Avem în piața din apropiere o brutărie de unde mai cumpăr produse de panificație fără gust și miros de oțet. De această dată aveam nevoie de chifle pentru burger.
Ajunsă la magazin am constatat că în fața mea mai sunt două persoane. Primul domn a cumpărat într-un minut două franzele, celălalt a stat preț de minim două în analize amănunțite ale ofertei. Profitând de pauză, am întrebat vânzătoarea dacă are chifle – eu nu le vedeam în vitrină.
Mi s-a răspuns că există ceva similar și, uitând de domnul din fața mea (care de fapt stătea retras în lateral) am cerut două bucăți. Am realizat imediat nu doar că am fost nepoliticoasă față de client, dar am pus-o și pe vânzătoare într-o situație migăloasă: aceea de a-mi fi complice la sărit rândul.
Doar că femeia n-a părut deloc încurcată. Mi-a pus bucățile de pâine în pungă, mi-a comunicat prețul, apoi s-a adresat foarte calm și empatic domnului care trebuia servit înaintea mea:
– Am zis să vă las să vă gândiți. Să nu vă presez. Avem multe produse, toate proaspete și bune, e timp să vă decideți!
Ei, asta da soluție de customer care! M-a servit văzând că sunt grăbită, a oferit o explicație grozavă domnului care nu știa ce să cumpere și toată lumea a fost mulțumită.
Așa se vinde pâinea, cu miere în vorbe și atitudine. Iar eu promit să mai lucrez la capitolul răbdare…