În decurs de o săptămână programele de știri ne-au prezentat două cazuri de violență extremă în care atât victimele cât și atacatorii sunt minori. Într-unul dintre cazuri victima a supraviețuit, în celălalt vorbim despre un deces.
Inițial am fost tentată să cred că vremurile în care trăim predispun la astfel de cazuri. Statisticile spun însă că anual în România au loc aproximativ 200 de crime, dintre care doar două au ca autori copii.
În acest context nu putem să ne referim neapărat la o problemă de sistem. Ci la destine individuale, cu probleme, abuzuri, bagaj genetic, situații economice și sociale care predispun la pierderi ale controlului și rațiunii.
De altfel ambele cazuri la care fac referire sunt cauzate de invidie: una dintre victime avea o kendama râvnită de agresor, cealaltă o situație materială și școlară care a trezit gelozia celui care a pus la cale crima.
Invidia este un sentiment uman greu de controlat, care face mult rău în grupurile sociale. Ideea că alții au mai mult sau sunt mai frumoși/ deștepți/ plăcuți, devine pentru unii o obsesie care le controlează perpetuu gândurile și acțiunile.
Invidia, gestionată corect, poate fi un factor motivațional fantastic. Să vrei ce are celălalt și să înțelegi că poți avea făcând ceva bun pentru tine, nu ceva rău pentru el, generează întotdeauna progres.
Problema este că lipsa educației, nu doar a celei emoționale, duce la astfel de situații deloc rare, în care gelozia devine mobil al crimei.
Nu ne putem aștepta de la unii părinți să își educe emoțional copiii. Există numeroase familii care abia pun pâinea pe masă, cum le poți cere profunzime afectivă și înțelepciune? Există părinți abuzivi, cu probleme psihice sau dependenți de alcool/ droguri/ jocuri de noroc. E greu de crezut că își pot ajuta copiii cu repere corecte de simțire și acțiune.
Dar poate că școala, mai ales în comunitățile vulnerabile, ar face bine să depășească buchea cărții de Dezvoltare Personală și să învețe elevii, concret, cum să gestioneze emoțiile negative. Care sunt firești, nu pot fi scoase din arsenalul nostru afectiv, dar lăsate necontrolate pot deveni combustibil pentru fapte violente, criminale chiar.