Social Media prezintă sărbătorile mamelor ca fiind ceva extenuant, dedicat 100% copiilor. Ceea ce este și nu prea real, vă jur că eram la fel de extenuată și când singurele mele preocupări hibernale erau să îmi aleg vestimentația de ieșit în club sau unde gust prima porție de sarmale.
Nu sunt obosită din cauza copiilor și nu am fost nici în bebelușia lor, când bifam 2 ore de somn neîntrerupte pe noapte. Ci din cauza adulților, a vieții, în general, a nereușitelor, a ciclurilor repetitive și negative.
Copiii aduc acea validare despre care nu știai că ai nevoie și nici măcar nu este explicită. Cer clar ce vor, dacă le place o fac cu repetiție, se bucură de interacțiunea cu tine, te întreabă sincer, glumesc, îți dau din energia lor.
Și atunci când cresc au povești de scris și de spus, ne dau un scop și mii de motive să fim permanent mai conectate la realitatea curentă.
Nu sărbătorile, nici copiii nu ne epuizează. Ci tocmai faptul că ni se spune constant că o fac. Că a-i crește nu este un privilegiu, ci ceva care atestă sărăcia. Că îți trebuie bone și aparate speciale, mulți bani și școli înalte să-i vezi mari.
Da, zilele acestea uit să îmi dau cu parfum pentru că sunt cam multe de bifat înainte de a ieși din casă. Dar miros a ceai de fructe cu miere și a portocale. Mie îmi place mai mult așa.