În urma evenimentelor tragice petrecute la început de an, care au implicat minori, se discută în spațiul public despre interzicerea accesului copiilor în Social Media.
Motivul principal ar fi expunerea la conținut nefiltrat care predispune la alterarea echilibrului emoțional. Iar exemplul care ni se tot oferă este cel al Australiei, care a făcut recent acest pas, fiind totuși prematur să analizăm beneficiile.
Suntem unanim de acord că Social Media poate dăuna sănătății mentale, deși folosim intensiv aplicațiile care o compun. Și, ca de obicei, ne poziționăm în două tabere: una care crede că măsura interzicerii este mai mult decât oportună și alta care o consideră inutilă, greu de implementat, ușor de eludat.
Pentru a dezbate, avem nevoie de date. Opiniile sau experiențele personale sunt profund subiective și pot fi pur individuale, deci imposibil de scalat la nivel macro. Dar datele fie lipsesc, fie sunt discutabile.
Problema este următoarea: minorii nu au voie nici acum în Social Media. Pentru a avea un cont de Instagram/ Facebook/ TikTok aceștia mint cu privire la data nașterii. În acest context e clar că activitatea lor acolo rămâne una pe care doar algoritmii platformelor o cunosc cu adevărat.
Pare utopic să te apuci de studii temeinice și relevante când analizezi o activitate “ilicită” din start. Mai ales că efectele consumului de Social Media nu sunt uniform negative sau pozitive — ele variază în funcție de vârstă, profilul psihologic, modul de utilizare și contextul social/ educativ al fiecărui copil sau adolescent.
Nici Australia nu și-a bazat decizia pe rezultatele vreunui mare și științific studiu internațional, ci pe un sondaj național care a arătat ceea ce se știa deja: că 84% dintre copiii australieni de 8-12 ani au accesat aplicații de mesagerie sau SM, deși le este interzis.
Făcând totuși un sumar al informațiilor găsite până acum putem spune că cele mai importante beneficii ale utilizării Social Media de către cei mici sunt:
✔ conectare socială, mai ales în cazul copiilor aflați în diverse situații de vulnerabilitate sau minoritate;
✔ sprijin emoțional, care de multe ori le lipsește acasă;
✔ exprimarea identității, apartenența la grup;
✔ acces la informații utile și educative (știu că nu vă vine să credeți, dar există și așa ceva, în volum generos chiar).
În ceea ce privește riscurile, pe care le știm cu toții, enumăr doar:
❌ cyberbullying și hărțuire;
❌ expunere la conținut dăunător;
❌ comparație socială și imagine corporală negativă;
❌ perturbarea somnului și distragerea de la activități importante.
Evident că nu le putem pune în balanță și lua o decizie matematic calculată. Discuția este nuanțată, iar soluțiile reale greu de găsit.
Punctul de plecare este același de mai sus: accesul în rețele este interzis și acum. Dar numărul de minori care le utilizează este mare. Drogurile sunt și ele interzise. Consumul este în creștere. La fel se întâmplă cu alcoolul și tutunul.
Se vorbește mult despre educație, în cazul de față despre cea digitală. Dar multe dintre sfaturile pe care le dăm copiilor sunt deja desuete. Noi le spunem să fie atenți și să nu dezvăluie detalii despre localizarea lor (adresa de domiciliu sau a școlii), iar ei au deja aplicații precum Bump, unde își urmăresc în timp real locația, își trimit alerte, se grupează, socializează.
Să interzici este simplu: dai o lege, norme de aplicare, definești pedepse. Să scazi consumul real este o altă mâncare de pește, mult mai greu de digerat. Pentru că întotdeauna apar alternative, parcă mai rele.
Eu am ridicat cu ceva vreme în urmă problema altor dependențe care fac ravagii în România. Încă nu le-am găsit nașul, dar o pornim un alt război, care pare a avea același parcurs haotic, fără final. Și chiar acum, în timp ce luptăm, fără prea multe arme, cu acest dinozaur numit Social Media, Inteligența Artificială face deja parte din viața copiilor noștri.
Pare că nu putem interzice noi, cât pot crea ei.