Foarte multe celebrități printre care Cher, Robbie Williams sau Victoria Beckham, au adus în prim plan o tulburare de învățare care deseori este ascunsă de dificultățile inerente învățării matematicii: discalculia.
Nu este o problemă foarte des întâlnită, statisticile spun că apare la 3 până la 7% dintre copii, dar este una care poate pune probleme întrucât generează anxietate, comportamente de evitare și probleme de funcționare în societate, pentru că viața noastră are la bază numere, algoritmi, cantități, relații matematice.
Cum recunoaștem discalculia?
Copiii cu discalculie au dificultăți în a recunoaște numere, în a învăța, de exemplu, tabla înmulțirii, în a indica în mod corect cantitatea mai mică/ mai mare, în a număra. Confundă semnele matematice, nu reușesc să învețe ceasul.
Și toate aceste abilități nu se îmbunătățesc cu exercițiu, așa cum este firesc la matematică, ci doar cu ajutorul unor intervenții educaționale aparte.
Ce NU este discalculia?
Nu este o problemă de inteligență, copilul cu discalculie are dificultăți în a procesa concepte matematice, dar poate jongla cu alte tipuri de algoritmi. Despre Agatha Cristie se spune că deși eșua în a face calcule simple, a învățat chimie și fizică, având o inteligență sclipitoare. Nu mai punem la socoteală multele romane polițiste scrise!
Nu este nici lene/ lipsă de motivație.
Nu este nici o problemă de organizare a actului de predare-învățare.
De ce apare?
Încă nu s-au descifrat exact cauzele discalculiei, tot ce știm este că are o componentă genetică și poate fi asociată cu ADHD sau alte tulburări de învățare precum dislexia.
Cum o diagnosticăm?
Diagnosticarea se face întotdeauna în cabinete specializate de psihopedagogie sau neuropsihologie.
Cum gestionăm învățarea copiilor cu discalculie?
Evident că este nevoie de intervenții personalizate, un ritm mai lent de a parcurge conceptele matematice și o lipsă a presiunii pentru învățare, copilul fiind oricum vulnerabilizat.
Copilul cu discalculie poate funcționa matematic dacă își înțelege și acceptă dificultatea, dacă lucrează concret, vizual, dacă sarcinile nu sunt copleșitoare, fiind împărțite în pași mici și dacă ritmul propus este sustenabil.
Din fericire în ultima perioadă tot mai mulți copii sunt diagnosticați și îndrumați corect.
Deci înainte de a da vina pe învățătoare sau profesorul de matematică pentru eventuale rateuri, asigurați-vă că învățăcelul nu are această tulburare de învățare.