Despre asumarea responsabilității

Se vorbește mult în leadership despre asumarea responsabilității. Când ceva merge prost, conducătorul de “trib” este, așadar, primul care trebuie să-și recunoască erorile, deciziile nepotrivite și participarea proprie în rezultatele neconforme obiectivelor țintite.

Problema este că propria responsabilizare pare deseori, în acest context, o trăsătură de caracter a aleșilor sorții, un soi de praf magic al performanței, inaccesibil tuturor.

Iar realitatea ne demonstrează că nu toți liderii care practică acest obicei sunt niște caractere frumoase și modele de urmat în management. Dar au învățat că pentru un feedback corect al proceselor, este necesar să pornești de la ideea că toți cei implicați au greșit. Altfel, excluzând verigi cu potențial slab, dar considerate infailibile, poți pune întregul în pericol.

Așadar, indiferent de caracterul unui șef, practica de a pune la îndoială propriile decizii este una benefică și poate fi implementată la orice nivel de management.

În organizațiile performante nu contează poezia, ci doar ceea ce poate fi măsurat, controlat, modificat. Indiferent de caracterul, temperamentul, abilitățile unui conducător, acesta este forțat de mediul de lucru, de cultura organizațională să acționeze în mod optim, pentru a obține rezultatele propuse.

Aruncatul pisicii moarte de la unii la alții devine, așadar, o practică specifică organizațiilor care nu știu nici ce vor, nici cum să obțină. A celor care privesc leadership-ul fie într-un mod romantic (liderul fiind un demiurg născut să fie șef, cu un caracter de personaj literar și puterea unui zeu antic), fie abuziv (cu îndemnuri precum: “pune biciul pe angajați dacă vrei să producă!”)

Concluzionând: când vedeți în jur personaje care dau vina unele pe altele și toate pe soartă/ ghinion, să știți că demersul lor nu duce nicăieri.

Pentru a evita să te învârți în cercul erorilor asemeni hamsterilor pe rotița din cușcă, trebuie să presupui, mai întâi, că toți suntem din material uman, deci supuși greșelii. Și abia apoi, să analizezi calm și obiectiv, implicarea fiecărui om și a fiecărei decizii.