De ce nu avem meseriași de nota 10?

Cel mai greu moment din viața unui român vine atunci când se strică o țeavă. Sau un circuit electric. Când trebuie să zugrăvească sau să schimbe ușa. Sau să-și monteze un dulap. Șansele de reușită ale operațiunilor sunt discutabile, rezultatul final depinzând în mare parte de hazard.

Problema e veche, nu de ieri sau azi. Din copilărie îmi amintesc că tata ajunsese a prefera să rezolve singur treburi de meseriaș, decât să suporte eșecurile “profesioniștilor”.

Ce e așa de greu în a crește meseriași de nota 10?

În teorie n-ar fi mare scofală dacă România și-ar duce ochii și în altă parte decât la olimpici sau licee de top. Pentru că acolo sunt excepțiile, nu marea masă a forței de muncă.

Cei mulți nu au nevoie de mediatizare, încurajări sau aplauze. Le trebuie doar un sistem optim de educație care să-i transforme în oameni ai muncii funcționali. Ori la noi, toți elevii intră la examenul de evaluare națională în același imens malaxor de selecție, din care unii primesc laurii și alții sunt arătați cu degetul, fiind trimiși niște trepte mai jos.

Ceea ce nu doar că nu respectă principii de bază ale educației, dar le încalcă și pe cele economice sau sociale.

Atât timp cât meseriașii noștri vor fi foști elevi care au intrat cu nota 4 la liceu pentru că nu au știut caracteristicile genului liric, e greu de crezut că vor deveni instalatori de 10. Ei au deja o etichetă, au fost deja clasificați, plus că se vor lovi în continuare de aceleași conținuturi de învățare total nerelevante pentru devenirea lor profesională și de aceleași evaluări nedrepte.

Toți cei care iau note aflate în a doua jumătate a scalei de evaluare, ar putea fi în top dacă ar învăța ceea ce este relevant pentru ei și pentru piața muncii. Adică: să știe să scrie corect o cerere sau un deviz, să înțeleagă texte non-literare, să cunoască termeni de specialitate. Nu văd de ce ar trebui un viitor electrician să fie evaluat la fel ca cei care urmează la liceu un profil filologic. De ce trebuie să simtă fiorul poetic și să redacteze compuneri despre frumusețea naturii, când el va trebui să cunoască, de fapt, măreția circuitului în serie.

Este clar că pentru a avea meseriași de 10 trebuie mai întâi să avem guvernanți de 10. Care să înțeleagă că nu e firesc să evaluezi o întreagă generație de elevi cu aceeași măsură, pentru că nu ajută decât pe cei puțini. Iar cei mulți intră în viață cu o etichetă nedreaptă, care îi împiedică să își atingă potențialul.

Și degeaba te salvează medicul de 10 la spital, dacă riști apoi să mori electrocutat de instalația electrică a meseriașului de nota 4.