A devenit un coșmar să deschizi un ziar, rareori găsești vești bune sau motive de optimism. Avem din plin drame, crime, perspective economice și sociale sumbre, previziuni despre următorul război mondial.
Anul a început așadar cu o catastrofă greu de imaginat din Elveția, unde zeci de tineri au murit și mai mult de o sută sunt grav răniți în urma unui incendiu petrecut într-un bar.
Tragedia seamănă îngrozitor cu cea de la noi din Colectiv, care a dărâmat guvernul de atunci, dar nu a reușit nici până acum să ne convingă că avem nevoie de un centru specializat pentru cazurile grave de arși.
Aceleași ingrediente, același deznodământ cumplit. Un local cu mult lemn, capitonat cu spumă poliuretanică, material puternic inflamabil, căi de acces impracticabile în caz de urgență, sărbătoare, deci aglomerație și simț al pericolului atenuat, public tânăr, obișnuit mental cu pericolul. Și artificii date în interior, calea garantată spre incendiu!
Singurele diferențe sunt legate de felul în care presa elvețiană acoperă evenimentul și parcimonia cu care comunică autoritățile. Sunt convinsă că și modul în care este gestionată starea celor răniți diferă substanțial, mai ales că în țările civilizate populația știe că niciun sistem medical nu este pregătit să gestioneze 100% incidente cu un număr mare de victime. Doar noi, românii, am avut de toate. Declarativ.
Este o tragedie de nedescris, mă gândesc cu groază la părinții care și-au pierdut copiii sau îi caută la acest moment prin spitale. Nimeni nu merită să treacă prin așa ceva!
Dar, ca orice eveniment dureros, te duce cu gândul la repetarea obsesivă a unor greșeli copilărești, cum este folosirea focului deschis cu scântei în spații aglomerate, pline de materiale inflamabile. Pentru că în ziua de azi inclusiv hainele pe care le purtăm sunt extrem de periculoase și ne pot transforma rapid în torțe umane.
În plus spațiile închise în care au loc evenimente publice sunt construite, nu doar în România, ci și în Elveția, după regula: cât mai repede și ieftin. Devenind astfel nu doar locuri de distracție ci și adevărate capcane pentru clienți.
În Europa au existat, așadar, două evenimente similare într-un interval de 10 ani. Timp în care producătorii de telefoane au fost obligați să standardizeze încărcătoarele, iar cei de apă minerală să lipească sticla și capacul.
Sper să realizeze totuși cineva că marele pericol în HoReCa nu este neapărat diareea clienților, care trece cu antibiotice. Mai grav e când mori ars într-o cușcă fără ieșire sau când îți cade tavanul cu totul în cap.
Sper ca bilanțul final al victimelor să nu crească, cei răniți să se recupereze cât mai ușor și repede posibil, iar familiile încercate să găsească puterea de a supraviețui tragediei.