Într-una din zilele în care am livrat gamela copilului mic, acesta a apărut împreună cu un alt coleg, bucuroși foc amândoi. Motivul: ambii fuseseră aleși soliști ai corului care urma să cânta colinde de Crăciun la serbarea sfârșitului de modul.
Vă puteți închipui mirarea mea, în primul rând pentru că nu știam că al meu copil mic poate cânta, apoi că doi băieți destul de activi (ambii fac fotbal), rebeli chiar, sunt aleși drept soliști ai unui cor școlar.
Serbarea a avut loc vineri pe scena școlii, spectatori fiind elevii și profesorii și am văzut filmulețe de la reprezentația finală. M-am emoționat foarte tare văzând ce a reușit doamna profesoară cu ei! Au cântat frumos, și-au luat foarte în serios responsabilitatea, au fost implicați și motivați pe întreg parcursul pregătirilor și reprezentației. Și a ieșit grozav!
Există cadre didactice care fac minuni și nu pentru că au o baghetă magică, ci pentru că sunt pasionate de munca lor, iar copiii simt, se încarcă de dorința acestora de a reuși în ceea ce își propun.
Iar revelația mea a fost nu doar că oricine poate performa la un nivel optim în domenii în care nu te aștepți cu ajutorul potrivit. Dar și că există o mare asemănare între copii și Moș Crăciun: pentru a le primi darurile, trebuie pur și simplu să crezi în ei.