La școală am învăţat că în România avem climă temperat continentală, adică patru anotimpuri: primăvară, vară, toamnă, iarnă.
În realitate de nişte ani buni constat ca şase luni pe an avem frig, ploaie, ceaţă, nor, rareori ninsoare şi alte şase soare, plus temperaturi între mari si extrem de mari. Practic corpul nostru trece de-a lungul unui an calendaristic de la -10 grade (ca să nu zic extremele de -20 din alţi ani) la +40.
Deci nu doar că în imaginaţia noastră, încurajată de programa scolară, anotimurile sunt idealizate, pictate în pastel. De exemplu primăvara e cu muguri, mieluţi care zburdă, fluturaşi şi ghiocei. Iar în realitate situaţia stă destul de bacovian, cu noroaie, frig, umezeală, nor.
Dar vremea e, în majoritatea timpului, chiar haină, urâtă, stresantă, predispunând fie la degerături, fie la migrene, fie la insolaţie. Şase luni avem viroze respiratorii, apoi bifăm cu brio carcalaci de maţe şi stomac.
În contextul acesta, zău că n-ar trebui sa ne mai mire nimic. E mare minunea că funcţionăm social şi individual aşa de bine. Practic suntem un popor de omeni căliţi.
Aşa că am găsit cauza tuturor relelor: clima. Ne îngheaţă, apoi ne fierbe, ne fezandează, apoi ne usucă, e greu să te mai pui cu alţi duşmani după ce ai înfrânt deja imediat ce ai ieşit din casă.