Sfaturi aproape inutile

Trei comportamente perdante în business

Am o vârstă, deci am văzut copii crescând, relații evoluând și afaceri murind. Despre copii și relații am tot vorbit, azi vă povestesc despre top trei comportamente distructive pe care le-am observat de-a lungul timpului în firmele care au reușit performanța să dispară din peisaj: 1. Credința ca în majoritatea lor oamenii sunt proști, deci pot fi ușor prostiți. N-am să vă mint, majoritatea oamenilor este compusă din mediocrități, din indivizi cu minte puțină și aspirații pe măsură. Dar asta nu înseamnă că-i poți păcăli repetat, profitabil. De fapt prostul este greu de prostit, așa cum și hoțul știe să se păzească bine. Trebuie să fii genial să poți monetiza legal și durabil stupiditatea umană. Ori, după cum spuneam, puțini sunt așa printre noi. Nu mai încercați așadar să vindeți chestii luate de pe site-uri dubioase cu adaos dublu. Nici să umflați firme cu pompa doar pentru a le vinde. A-ți desconsidera cumpărătorii este calea sigură spre eșec. 2. Mentalitatea de tipul “nu este altul mai bun în piață”. Încrederea în forțe proprii e minunată, dar în business  “mai bun” este ...
Citește mai mult »

Un preparat care mi-a schimbat viața

Pentru că am văzut că sfaturile mele în domeniul nutriției au mare succes, m-am gândit să revin cu o sesiune de consultanță. Cine știe, poate ajung să patentez metodele mele infailibile de a slăbi! În plus, tocmai am avut un moment de iluminare care mi-a schimbat viața și m-a ajutat să slăbesc 1 kg, adică o treime din cât mi-am propus. Vă spun și vouă, să faceți ca mine. Așadar: mă uitam într-o seară la televizor – era o emisiune culinară, în care concurenții au fost provocați să gătească o salată caldă. Frați întru suferință, definiția acestui preparat este schimbătoare de destine! Orice chestie gătită care conține legume intră în categoria amintită. Nici măcar nu trebuie să mai fie caldă când o halești, e suficient că ceva din farfurie să fi fost preparat termic înainte de a ateriza acolo. Acum, mă știți, eu extrapolez ușor. Există și salată de fructe, deci de ce ne-am opri doar la legume! Și uite așa, toată vinovăția mea că nu mănânc sănătos a dispărut. La cafea eu nu gust amandină, ci o salată de ...
Citește mai mult »

Cinci pași rapizi și simpli să-ți îmbunătățești viața

Există acum câte o industrie în jurul fiecărei nevoi umane: Vrei să slăbești? Avem cărți, meniuri personalizate, nutriționiști, săli de sport, terapeuți, aparate minune. Vrei să te lași de fumat? Există alternative “sănătoase”, plasturi, pastile, medici, clinici. Să-ți găsești jumătatea? Site-uri specializate, milioane de metode de a-ți îmbunătăți imaginea, specialiști în a agăța. Să crești copii echilibrați? Well, păi numa’ câți părerologi se plimbă liberi pe Internet! Cu toate acestea obezitatea explodează, dependențele sunt o realitate curentă, oamenii tot mai singuri, copiii din ce în ce mai anxioși. Pentru că a ne externaliza nevoile este o idee neproductivă în sine. Pe de o parte ne creează ideea falsă a unei plase de siguranță. “O rezolv altă dată, atunci când am timp, la câte soluții există, e imposibil să nu-mi iasă!” Iar pe de alta, pentru că niciodată o industrie profitabilă nu trebuie să rămână fără clienți. Deci fie rezolvă parțial/ punctual o nevoie, fie inventează unele noi – a se vedea imaginile tot mai ireale de promovare a corpului uman. Altminteri soluțiile sunt întotdeauna extrem de simple și la îndemâna oricui. Dar ...
Citește mai mult »

Hate-ul ca potențial indicator al succesului

Social Media a adus cu sine nu doar o interacțiune umană mai facilă, accesibilă, ci și alte noi coordonate sociale. A generat meserii noi, creatorii de conținut sau influencerii, modalități tot mai puțin evidente, dar funcționale, de a promova produse, reacții emoționale sub formă de emoticoane sau cuvinte cheie. În tot acest context parcă și definițiile valorii, talentului, profesionalismului par a se schimba. Orice postare despre o persoană publică de succes în domeniul său de activitate devine un tablou principal al concursului de dat cu hate. Afli din secțiunea de comentarii tot soiul de analize pe joc și caracterul celor implicați în el de te iei cu mâinile de cap. Tot soiul de neterminați, care nu-s în stare să urce trei scări fără să gâfâie, știu cu certitudine secretul jocului prost al lui Halep chiar și atunci când câștigă. Despre caracterul actorilor, de exemplu, nici nu mai avem ce povesti. Tanti Marghioala care are o floricică la poza de profil, înțeapă mai ceva ca un cactus dând cu presupusul despre infidelitățile unuia care a murit cam pe ...
Citește mai mult »

Goana după fericire este o mare nefericire

Zilele trecute mi-au picat întâmplator ochii pe una dintre diagramele emoţiilor umane. Nu ştiu dacă aţi văzut vreuna, sunt mai multe versiuni, las mai jos o poză. Emotional Word Wheel by Geoffrey Roberts, inspired by Dr. Gloria Willcox’s Feelings Wheel Şi m-a lovit o revelaţie. Practic dintre cele şapte emoţii principale puse în cerc, doar una este 100% pozitivă: fericirea. Şi o alta pe jumătate – surprinderea, care are două din cele patru diviziuni care să ne placă şi două care să ne displacă. Adică poate însemna confuzie/ temă, dar şi uimire/ entuziasm. Statistic vorbind, aşadar, cele mai mari şanse sunt ca noi să simţim în mod cotidian emoţii negative, care au, evident, un rol adaptativ. Să fim furioşi, trişti, dezgustaţi , înfricoşaţi, agresivi. Atât timp cât nu intră în zona disfuncționalitate și nu merg spre anxietate sau depresie, acestea sunt, de fapt, baza vieții noastre afective și unul dintre resorturile comportamentelor noastre în grup. Și aici intervine paradoxul: că noi, oamenii, suntem învățați să negăm această paletă de emoții, să ne luptăm cu ea, să o transformăm. Nu ...
Citește mai mult »

Două scurte, dar cuprinzătoare

Vremurile grele au început deja şi mă minunez să văd încă, firme şi candidaţi care se poartă ca şi cum Raiul economic ni se desfăşoară în faţa ochilor pe termen nelimitat. Las aici două sfaturi care par banale, dar, credeți-mă, că nu sunt deloc așa! Pentru cei care conduc firme: nu vă agitaţi cu recrutarea şi selecţia mai mult decât este cazul, pentru că nu-i momentul acum, vorba reclamei. Fluxurile pot fi redefinite, un sistem funcțional nu se prăbușește în lipsa unui element. Oamenii nu-şi schimbă jobul în vremuri tulburi din motive evidente, de aceea este posibil să cheltuiți bani și energie pentru nimic. Dar măcar acum gândiţi-vă la retenţie, la cum să păstraţi ce aveţi. Pentru că cei care n-au făcut-o sunt în pericol ca cei care ştiu cu ce se mănâncă HR-ul să reuşească să le fure angajaţii cheie chiar şi în aceste vremuri tulburi. Pentru candidaţi: nu demisionaţi dacă nu aveţi deja o altă ofertă de job. Da, facturile au crescut, inflaţia este pe val, preţurile sunt de speriat. Dar nu este deloc un moment ...
Citește mai mult »

Reconversie profesională – câteva idei

Poate că v-ați plictisit de jobul actual. Poate vi se pare prea încărcat de responsabilități. Sau poate vreți unul mai altfel, cum puțini au. Vin astăzi cu niște propuneri pe care merită să le luați în seamă. M-am asigurat că nu aveți nevoie de instruire profesională de durată. Că sunt interesante. Că se pot monetiza. Îmi mulțumiți mai târziu! Așadar: 1. Botezător profesionist de bebeluși. Adică o persoană care consiliază părinții în a alege numele copiilor. Un job mai frumos, nici că se poate! În America se câștigă bani frumoși din asta. În România se nasc anual aproximativ 170 000 de copii, puterea de cumpărare e mai mică, dar tot o scoatem de un plan de business și de un profit substanțial! 2. Ghid paranormal, adică un profesionist în a căuta stafii și alte astfel de lighioane. Tot americanii cu ideile bune! Pentru această meserie este necesară o diplomă care încununează un curs de pregătire. 70 de lei well spent, pentru că ora de consultanță paranormală pornește peste ocean de la 40 de dolari. Noi putem crește puțin factura la câte bântuie ...
Citește mai mult »

Haters Gonna Hate

Citeam undeva că 70% dintre interacțiunile umane sunt orientate negativ, adică reprezintă critici, bârfe, certuri, înțepături. Cumva are sens, nu doar că emoțiile negative creează o conexiune mai activă între partenerii de discuții, dar au și componenta de învățare, adaptare. Dacă ne uităm în jurul nostru pare un procent real. Gura lumii slobodă mai repede zice de grijania maternă decât de calitățile, realizările, succesele celor din jur. Şi dacă se apucă să laude, în final tot la concluzia deloc măgulitoare că a existat acolo, în merite, doar componenta noroc/ pile/ bani/ astre favorabile. Şefii, femeile frumoase şi succesele altora sunt cele mai detestabile elemente. Urmează micile sâcâieli inerente în interacţiunea dintre oameni: unul întârzie, altul e zgârcit, unul nu face, altul nu drege. Cred că suntem cu toţii conştienţi de această realitate: că toti facem parte dinntr-o maşinărie toxică de propagandă socială şi că avem de ales ce şi cum spunem sau cât şi de ce ascultăm. Dar nu doar spusul este problema. Ci mai ales tendința noastră firească de a pleca urechea mai degrabă la critici decât spre ...
Citește mai mult »

Trei lucruri învăţate din interacţiunea cu oamenii

Nu ştiu să estimez la câte interviuri de selecţie am participat în postura de intervievator. Multe, oricum. Şi o parte din lucrurile pe care le-am învăţat acolo, mă ajută foarte mult în interacţiunile de zi cu zi pe care le am cu cei din jur. Pentru că ţin la voi şi pentru că mi se pare că dacă avem nevoie de ceva zilele acestea, comunicarea aceea adevărată ar fi prima pe listă, vă spun azi un strop din secretele mele profesionale. Aşadar: 1.Oamenii sunt foarte sinceri şi direcţi dacă întrebările pe care le primesc sunt sincere şi directe. Chiar dacă uneori sunt puşi în încurcătură de faptul că nu-şi pot construi şi elabora în mod diplomatic răspunsurile, o astfel de abordare îi ajută ca la finalul discuţiei relaţia cu cealaltă persoană să fie mai autentică şi funcţională. Probabil că vi se întâmplă şi vouă să interacţionaţi cu oameni care vă iau pe ocolite, pun patru întrebări ajutătoare şi creează cel putin două scenarii să afle cât vă costă lunar locul de parcare din faţa blocului. Discuţiile devin nu ...
Citește mai mult »

Gena masochistă a românului

Primul lucru pe care îl remarci atunci când ieşi din România spre partea vestică a Europei este că lucrurile devin parcă mai uşoare. Traficul, procedurile, relaţionarea cu cei care se ocupă de chestii, totul intră într-un firesc care ne face să ne simţim mai relaxaţi. Orice activitate, cât de insignifiantă, devine naturală. De la a merge cu metroul, a realiza un itinerar mai scurt sau mai lung, a face o rezervare, a cumpăra ceva, a vizita un medic. Nu zic că în partea aceea a Europei merg câinii cu covrigi în coadă, dar trebuie să recunoaştem că lucrurile sunt mai simple, mai prietenoase. În România ne cam place să fim sodomizaţi. Orice instituţie a statului are cel puţin câteva elemente de procedură care trebuie să te scoată din minţi. Nici cele private nu stau mai bine, asta pentru ca rareori se găseşte câte un vizionar care să înţeleagă că ideea unui business nu este sa fie puţin mai bun ca o instituţie similară a statului român, ci să fie similar cu cele mai şmechere instituţii din lume. ...
Citește mai mult »