Ceața
Continuăm cu maratonul poveștilor de adormit copii. Iar în seara de Crăciun am avut o comandă specială, despre un fenomen meteorologic de sezon – ceața. Dau vina pe încălzirea globală și încep: A fost odată ca niciodată un prinț dintr-o țară îndepărtată care nu-și gasea soție. Au venit fete de peste mări și țări să-l convingă, dar tuturor le găsea cusururi. Ba că sunt urâte, ba lipsite de educație, ba leneșe. – Ba rele, completează copilul lista defectelor. Mă gândesc că deja are criterii de selecție interesante și zic mai departe. Dar cum se plimba el așa într-o zi prin regatul lui, vede o fată de o frumusețe rară. – Cum o chema? sunt întreruptă iar. – Ileana, răspund eu cu gândul la Cosânzeana. – Nu-mi place, o chema Anastasia. Și pe prinț? – Matei, răspund eu cu gândul la colegii lui de grădiniță. – Nu e bine, prea scurt. Îl chema Andrei Ionuț Matei Sebastian. Mă gândesc că am slabe șanse să nimeresc pomelnicul de două ori și continui povestea: Și o întreabă direct dacă vrea să fie soția lui, pentru că așa e dragostea, ...Citește mai mult »
