De-ale oamenilor mari

Conflictele cronice

Știu oameni care se ceartă de o viață pentru diverse. Cinci metri de pământ de la tăticu, ziua aia în care s-au uitat chiorâș unii la alții, lipsa de ajutor în anumite spețe. Perpetuu mai apare o scânteie care aprinde focul arțagului. Și dacă nu apare, cineva are grijă să o genereze. Am avut rude, vecini, prieteni, colegi perpetuu în corzi. Știu cupluri care se ceartă din orice, și tineri, și bătrâni, chiar și în grupurile de joacă ale copilului mic există o dinamică a conflictelor. La adolescenți nu cred că este cazul să mai povestesc. Înțeleg cum funcționează relațiile umane și știu cum, de ce, când apar conflictele. Și cele personale, dar și cele organizaționale. Totuși nu înțelegeam cum de oamenii ăștia nu obosesc de atâta ceartă. Nu se satură de mizilicuri țipate și nu încearcă să rezolve punctual anumite situații. Multe fiind abordabile. O să spuneți că e în firea lor să fie conflictuali. Da, dar mai e ceva: într-o lume care își schimbă perpetuu reperele, faptul că te poți baza pe aceeași oameni, fie și să ...
Citește mai mult »

4, 3, 2, 1, Start!

Aseară am aflat ceea ce știam deja din surse oficiale, dar era contrazis de zvonistică: cel mare începe noul an școlar în sala de clasă. Este în an final, deci dacă lucrurile nu vor escalada, va merge constant la liceu după orar obișnuit. Astăzi voi afla vești și despre școala piticului. Fiind clasa întâi mă aștept la același lucru: prezență normală în sala de clasă. Așadar în ciuda temerilor noastre și a doctorilor care știu că sistemul medical este deja suprasolicitat, un nou an școlar stă să înceapă. Și tot ce putem spune despre el este că va fi provocator într-un fel pe care nici măcar nu-l putem defini. Pentru că 2021 pare a fi la fel de plin de neprevăzut ca și 2020. Poate ceva mai plin de speranță, dar deși e longevivă, nu putem spune că ajută. Cum ne pregătim de școală? Ca de obicei, cu reglaje de program, organizări logististice și achiziții necesare. Singurele chestii în plus care au apărut pe listă fiind: – alcoolul. Din cel bun, minim 70%. Funcționează ca  virucid, dar ajută și la ...
Citește mai mult »

Tu cu cine îți închizi pantalonii?

Vă mai amintiţi cum era să-mi strice Zewa căsnicia? De atunci mă tot minunez cât poate inova o companie care produce hârtie igienică şi şerveţele. Serios, sunt chiar tari şi merită respectul meu: au făcut iniţial tubul rolei de papirus pentru dos numai bun de aruncat în vasul de toaletă. Şerveţele care miros divin, desfundă nasul sau nu-l raşchetează. Ba, mai mult, nu se destramă la spălat! Acum au redimensionat dreptunghiul aferent, făcând-ul mai lung si mai texturat. (Trebuie să încercați noile produse! 🙂 ) Pare greu de crezut că poţi inova în domeniul hârtiei de şters fundul. Dar cei de la Zewa nu doar că o fac, dar au şi stil în a promova inovaţiile lor, organizând campanii de promovare intense şi vizibile. Dacă tot am ajuns să vă împărtăşesc lucruri atât de intime, vă mai zic unul: înainte de a-mi cumpăra un obiect vestimentar cu fermoar, verific brandul acestuia. Şi evit achiziţia dacă nu este unul YKK. Pentru cei care nu ştiu, YKK este o companie japoneză fondată în 1934. Sunt cunoscuţi pentru fermoarele lor care ...
Citește mai mult »

Unbelievable

Serile trecute am terminat, deși n-am crezit că voi reuși să trec de primele episoade, seria Unbelievable de pe Netflix. Inspirat din întâmplări reale, filmul urmărește povestea unor violuri în serie, petrecute în zone diferite din SUA și investigate de echipe diferite de polițiști. Una dintre victime, o adolescentă care și-a petrecut copilăria în sistemul de protecție socială, este convinsă de către anchetatori că povestea violului ei este pur imaginară. Astfel ajunge să fie prinsă între trauma inerentă și acuzații legale de fals în declarații care îi transformă viața într-un coșmar greu de imaginat: își pierde prietenii, locul de muncă, este hărțuită constant și bântuită de imaginile terorii din noaptea violului. N-am să vă dau prea multe spoilere, merită văzut deși nu este un film clasic de urmărit în familie. Punctez doar primele lucruri care-mi trec acum prin minte: 1. Nu poți opri lucrurile rele să se întâmple, dar poți învăța să-ți schimbi optica asupra lor. Asta îi spune o psiholoagă victimei a cărei poveste este urmărită în principal de serie. Unele persoane aleg să rămână în scenariul de ...
Citește mai mult »

Perfecțiunea plictisește

Zilele acestea a devenit viral răspunsul unui business din HoReCa la un review negativ dat de unul dintre clienți. Nebunie mare, deja văd că s-a ajuns la amenințări cu regulamentul GDPR, ceea ce înseamnă că lumea s-a inflamat tare de tot. Toată lumea pariază așadar pe moartea respectivei afaceri. Pentru că nu se face să răspunzi în doi peri unui om necăjit care ți-a trecut pragul. Iar mulți potențiali clienți (not) declară cu tărie că n-ar călca nici morți pragul stabilimentului. Realitatea este că scandalurile sunt bune. Uite eu nu auzisem de opțiunea aceasta turistică, am aflat acum. Nu știu dacă voi merge acolo, dar nu din cauza prezentei probleme, ci pentru că vara asta mi-e neclar oricum ce fac cu viața mea. Există în istoria recentă sute de exemple: situații controversate care au escaladat rapid și au dat de înțeles că se pot încheia cu un final brusc de carieră sau afaceri. Dar lucrurile au intrat pe făgașul cunoscut și profitabil la fel de repede ca atunci când au luat-o razna. Oamenii, publicul larg, nu doar că uită ...
Citește mai mult »

O altă radiografie a succesului – Zlatan Ibrahimović

M-am delectat zilele acestea cu autobiografia lui Zlatan Ibrahimović, poate cel mai buni atacant ai generației sale și cu siguranță unul dintre cei mai controversați fotbaliști ai tuturor timpurilor. Este o carte foarte bine scrisă despre sport, dar și despre viață, carieră în general, relații interumane, leadership, succes. Ibra s-a născut într-un cartier social din Suedia într-o familie profund disfuncțională: un tată alcoolic, o mamă abuzivă, mai mulți frați și surori din relații diferite și, în general, o atmosferă pe care mulți am considera-o de nesuportat. Dar modalitatea lui de a se adapta a fost să accepte lucrurile așa cum sunt, fără resentimente sau analize de tipul “cum ar fi fost dacă?”. Și cu furia îndreptată spre exteriorul familiei: pe terenul de sport. Din povestirile copilăriei, putem bănui că Zlatan a fost un pic hiperactiv și cu siguranță “gifted”. Talentul adevărat trebuie gestionat cu grijă și dedicare, pentru că vine la pachet cu rebeliuni și forțe prea puternice pentru noi, oamenii obișnuiți. Cu o mamă care rupea linguri de lemn pe spinarea lui, asistenți sociali care încercau ...
Citește mai mult »

Lupta cu ideile fixe

După cum observă mulți, actualul virus pandemic a ajuns o religie, unii cred în existența lui, alții sunt convinși că este o născocire globală menită să aducă o nouă ordine mondială. Scenariul filmului actual este clasic, personajele diferă. De data asta îl avem pe Bill Gates care vrea să microcipeze și controleze lumea, dar și Big Pharma, acest perpetuu vinovat de serviciu care mai și face, vorba românului, dar ne și omoară. Nu este nimic nou sub soare. Avem deja vacciniști vs anti-vacciniști, psd-iști versus restul lumii, vegani vs omnivori, oameni care cred că Pământul este plat vs cei care îl văd mai rotofei și exemplele pot continua. Dacă stai să analizezi unele dintre cele mai bizare născociri pornesc totuși de la boabe de adevăr. Ceea ce devine tot mai bizar este că încă nu ne-am obișnuit cu varietatea de credințe. Cu mixul uman care populează planeta noastră, indiferent de forma ei. Vrem ca toți oamenii să gândească la fel ca noi, să aibă aceleași opinii, să ia aceleași decizii. Și asta este la fel de nebunesc cu ...
Citește mai mult »

Despre schimbări

Dacă tot am vorbit ieri despre istoria recentă, sper că vă mai amintiți de pocăirea Elenei Udrea, care după o lungă carieră politică și de sexy diva, a dat la Teologie și a început să relateze cu evlavie – unde altundeva decât pe Facebook – meniul zilnic de post, lectura motivaţională şi poziţiile mentale în care meditează. Lumea se întreaba atunci, pe bună dreptate, ce fumează sau ce fel de pepene mănâncă de generează aşa revelaţii. Ba chiar un ziar care se vrea de calitate a chemat spre analize ca în bancuri un nutriţionist, un preot şi un sociolog care au dat verdicte cam nasoale. Fie vorba între noi, abia atunci parea 100% autentică şi aş fi pariat că de fapt şi-a concediat ajutorul în ale social media, scriindu-și singură jurnalul kilometric de insignifiant. Mixul de ortodoxie, yoga şi pseudopsihologia succesului se dovedea mult mai asortat personalităţii fostei ministrese decât notele acide cu iz politic de pe vremea când DNA-ul era ocupat cu alţii. Dar ca doamna în cauză suntem toţi, ne place sau nu. Toţi facem salturi uriase de la o stare la ...
Citește mai mult »

Odă simplităţii

Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi pare din ce în ce mai complicată viața. Noi, oamenii, reuşim de minune să transformăm orice chestie banală într-un labirint de comportamente şi paşi cu o ordine extrem de complexă şi cu o durată suficient de mare încât să ne umple timpul până la refuz. Să nu cumva să rămânem fără ocupaţii, noi cu noi înşine, că ar fi prăpăd. Firmele reuşesc să creeze proceduri atât de laborioase, încât doar să te familiarizezi cu ele îţi depășește timpul de lucru. Manuale de instrucțiuni kilometrice și regulamente stufoase care, normal, de atâta amar de scris încep să se bată cap în cap. Nu-i de mirare că nu le citește nimeni sau, în cazul fericit în care există astfel de ambițioși, știința le intră pe un ochi și le iese pe celălalt. Creşterea copiilor implică acum o documentare temeinică, pe multiple planuri și cu un conținut variat: medicină, psihologie, nutriție, fundamente ale educației, ergonomia spațiului, filosofie și morală, astrologie, astronomie, chimie organică și bucătărie moleculară. De la “mănânci ce ți-am pus ...
Citește mai mult »

Copiii cresc oricum

Mă fascinează puzderia de articole despre puericultură și educație aruncate online: primul caca la oliță – precoce sau tardiv, laptele matern – superaliment vs blamatul lapte praf, purtarea în sistem în brațe sau în cârcă, oriunde numai în landou nu, fesul potrivit – lână sau bumbac, diversificarea – la 6,8,10,12,24 de luni și lista poate continua la infinit. Am doi copii, vă jur că evitam și discuțiile din parc pe temele de mai sus pentru că mă plictiseau teribil. Am alăptat, i-am purtat, i-am pus și în landou, folosesc ambii cu succes buda, Slavă Domnului!, sunt sănătoși deși cu siguranță n-am respectat toate recomandările OMS, NATO, ONU, Hertei Căpraru, Jack Newman și ale celei mai cunoscute bloggerițe autohtone. Văd o gămadă de energie risipită pe vinovății închipuite. Ai născut prin cezariană? Copilul tău va fi bolnăvicios. Îi dai lapte praf? Îl faci obez și plin de carii. Landou? Depresie, nene! Și mi se pare trist, neconstructiv, absurd. Fiecare copil vine pe lume într-un context unic. Financiar, familial, medical, personal suntem extrem de diferiți. Iar natura a avut grijă ...
Citește mai mult »