Arhive autori

Un soi de Mercur retrograd

Nu mă pricep la astrologie, dar simt că planetele mi s-au aliniat iar ca naiba. În tot ce îmi propun fac doi paşi pe loc şi trei în spate, mi se bat în cap milioane de gânduri şi analize, iau totul personal şi încep să cred în ghinioane. Mă bântuie o migrenă şi încerc să uit că se apropie vârsta aia frumoasă în care intri automat la categoria de risc maxim pentru orice virus sau afecţiune. Mai grav este că nu-mi pot pune gândurile în ordine. Ieri am încercat să scriu despre competiţiile copiilor, dacă sunt mumă, luându-ne după miile de opţiuni şcolare şi extraşcolare existente sau ciumă, dacă ascultăm opiniile unor specialişti în ale psihologiei. După ce am citit zeci de resurse, de au început neuronii sa mi se zbată frenetic prin cap, am tastat preț de două fraze şi le-am lăsat printre miile de drafturi. Azi am vrut să scriu despre importanţa iertării în depăşirea traumelor provocate de alţii. O auzim la biserică, dar o înţelegem doar pe măsură ce practicăm. Nu înseamnă că trebuie să ...
Citește mai mult »

Vorbe cu şi despre stereotipii

Fiecare om (suntem diferiţi şi) are nişte subiecte care-l vulnerabilizează, deci care se pot transforma în potenţiale cauze în care să se implice. Sunt bloggeri care scriu mult despre abuz, tocmai pentru ca au fost abuzaţi. Sau vedete care investesc în adăposturi pentru animale, pentru că doar împreună cu ele îşi găsesc confortul. Unii ajută mult copiii bolnavi. Alţii bătrânii instituţionalizaţi. Fiecare după cum l-a dus sau i-a arătat viaţa. Am şi eu vulnerabilităţile mele. În ceea ce mă priveşte, nu se glumeşte cu suicidul, cancerul sau demenţa. Dar până să găsesc puterea de a mă implica activ în astfel de cauze, altfel decât a dona, lupt cu altceva: cu stereotipiile. Pentru că m-am săturat să fiu privită din prisma unor statistici sau experienţe personale subiective ale celor cu care interacţionez. Ştiu că ne ajută mult să avem nişte tipare de gândire, acţiune şi comportament. Totul devine previzibil în mintea noastră, deşi nu neaparat şi în realitate. Anxietatea scade. Încrederea în sine crește, punând etichete celor din jur și introducându-ne mental în grupul care ne place. Dar ...
Citește mai mult »

Top trei creme hidratante din rutina mea

După cum ați aflat din povestiri anterioare, din motive de vârstă și uscăciune, i-am dedicat tenului meu o rutină destul de laborioasă, cuprinzând soluții blânde pentru curățare, tonere, esențe, serumuri, loțiuni, creme și foarte multe rugăciuni. Astăzi vă zic despre cremele hidratante, ultimul pas al văxuirii de seară și penultimul dimineața, când ostilitățile sunt închise de sepefe, aşa cum colocvial i se spune protecției solare. Înainte ca domnii să părăsească prematur incinta, precizez că cel puţin una dintre propuneri merge pentru toată familia, ba chiar şi pentru maşină sau uşile scârţâitoare din casă! Două dintre produsele de mai jos se află în dulapul meu cu minuni de mai mult timp. Celălalt este la prima cumpărare, dar promite mult. Așadar, favoritele mele sunt….. tobele……. (la propriu după cum se vede)…. Iată-le: CeraVe Moisturising Lotion: Haterii vor spune că e o loțiune, nu o cremă. Ei bine, pentru mine are o consistență destul de densă și hidratează ca atare. Sunt la a doua butelcă, fără să număr cele două bucăți de mărime travel, cumpărate pentru variație. Ce îmi place la ea? Tot: ambalaj, ingrediente, ...
Citește mai mult »

Marea ipocrizie națională

De câteva zile problema numărul 1 în România pare a fi alegerea Irinei Rimes ca ambasador al manifestărilor culturale închinate lui Constantin Brâncuși. Unii zic că n-ar fi persoana potrivită. Ca și cum ar fi fost cineva. Oricare dintre idolii tinerei generații, de la Smiley până la Selly ar fi trecut prin același linșaj mediatic în acest context. Alții că i-ar fi fost bun un script de PR atunci când a ieșit în fața presei. Ca și cum discursurile false și sforăitoare fabricate în malaxoarele agențiilor sunt preferatele generației pe care o reprezintă proaspăta ambasadoare. Eu zic că asistăm la un nou episod al dramei: Marea ipocrizie națională. Iar Brâncuși, bietul de el, a fost protagonistul multora, atât în timpul vieții cât și în prezent. Înainte de a ne întreba dacă Irina Rimes merită mult dezbătutul statut, ar trebui să ne întrebăm altceva: – Ce și cât învață copiii noștri despre Brâncuși în anii obligatorii de școală? – Dacă există, cum arată și cât de accesibilă este turistului de rând o Casă Memorială Brâncuși? – Câte muzee din România au, nu neapărat ...
Citește mai mult »

Vă scot din belele, Episodul 100: Ziua Îndrăgostiților

Se apropie năpasta, ziua aceea în care trebuie să păreți că iubiți, că sunteți romantici, că aveți cuvintele la voi și banii în portofel. Da, dragi bărbați, cu voi vorbesc, începe triada nefastă: 14 Februarie, 1 și 8 Martie, coșmarul populației masculine și a mamelor de băieți. Ca să nu rămâneți repetenți nici anul acesta, vă ofer gratis, benevol, voluntar câteva idei. Oricum am observat că nu se înghesuie nimeni la marcat banul, că altminteri aveam acum în picioare niște Balenciaga, nu adidași cu scârț luați de la reduceri. Așadar, notați: 1. Un abonament la SPA sau ceva tratamente corporale. Dacă începe cu fiţe de tipul “da’ ce iubi, sunt grasă?” luaţi cadoul, părăsiţi incinta şi daţi-l primei femei care vă iese în cale. Ori vecinei de la 5 care arată bine, dar n-aţi îndrăznit până acum – se ştie că povestile triste generează emoţii şi emoţiile se transformă în sentimente si sentimentele în relaţii. Sau colegei de birou, cea care vă tot priveşte insistent şi nu îndrăzneşte să spere. Gâsca nu merită şi măcar faceţi o femeie, ...
Citește mai mult »

Și acasă ce mai facem?

Toate discuțiile despre educația din România gravitează în jurul aceluiași pilon: sistemul de învățământ. Cel oferit de stat, pentru că alternativele private sunt încă puține și clonează pe bani (mai mulți) aceleași principii și conținuturi. Școala trebuie așadar să crească, după cum cer părinții și copiii, generații creative, inovative, lipsite de conformism în gândire. Caractere puternice, cu respect față de valorile clasice pozitive. Oameni de succes, dar care să îmbrățișeze rutina cotidiană. Profesioniști pasionați. Decidenți rapizi și corecți. Toate acestea respectând nevoile și caracteristicile individuale. Băncile ei devin așadar niște dulapuri magice în care copiii intră lipsiți de judecată, apărare, discernământ și ies niște personalități complexe și complete. Aparent nimeni nu consideră că e prea mult. Muncim, plătim impozite, să se educe dom’le copiii de banii ăia! Nu vreau să devin avocatul diavolului, oricum am criticat în nenumărate rânduri sistemul actual. Dar știu că în orice domeniu, ajută să ai așteptări realiste, iar școala nu face excepție. Educația copiilor noștri, devenirea și caracterul lor stau la intersecția dintre multiple forțe și influențe. Doar banca, stiloul și profesorul nu pot face ...
Citește mai mult »

Cum au apărut poveștile?

Doar nu credeți că am încetat brusc să primesc comenzi de texte vorbite înainte de culcare? De exemplu, serile trecute mi s-a cerut o poveste despre cum au apărut poveștile. Ce-i drept ar fi trebuit de mult să lămurim situația. Iată cum: ”A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nici măcar nu s-ar povesti. Au fost nişte vremuri în care lumea nu arăta ca acum. Nu existau blocuri, nici mall-uri, nu existau telefoane sau internet. Nici măcar curent electric, ce să mai spunem despre piscine încălzite sau fântâni de ciocolată. În vremurile acelea oamenii se adăposteau cum puteau. Unii locuiau în pesteri, alţii în alte hrube pe care le găseau prin păduri. Le era greu: mâncau când şi ce apucau, le era frig, iar animalele sălbatice le complicau mult existenţa. Uneori plantele de leac pe care le foloseau nu aveau efectul scontat, aşa că mureau prea tineri. Într-una dintre peşteri trăiau un bărbat şi o femeie care tocmai ce născuse un copil. Era o iarnă foarte viforoasă, lemnele se împuţinaseră, iar proviziile se apropiau de fundul sacului. Părinţii ...
Citește mai mult »

Omul de zăpadă. Și emoții

Deși ne-a provocat serioase probleme logistice, neașteptata zăpadă din zilele astea s-a dovedit a fi și o fericire. Nu doar că iarna fără ninsoare ar fi fost ciudat de frustrantă, dar cumva albul ei și amintirile atașate se dovedesc a fi într-un fel vindecătoare. Ca să nu mai spun că proba de 100 m la lopată arde calorii mai ceva ca orice aparat de făcut sport. Așa că ne-am bucurat cum am putut, unii cu activități de fitness, alții doar cu făcutul pozelor și postatul lor în Social Media. Dar cea mai grea încercare a rămas plămăditul omului de zăpadă din curte, tradiție veche, care datează de când ne-am mutat aici, unde s-a născut veșnicia. N-am scăpat nici de data asta, Cezar a insistat serios, așa că am purces disciplinat la treabă. Sunt o mamă ascultătoare! Numai că m-am trezit învârtind la un bulgăre, nervoasă și agitată. Deși neaua era perfectă, nu reușeam să-l sporesc. Nimic nu părea a se lipi. Mi-am amintit apoi că niciodată n-am fost bună la asta. De fapt tata era cel care strângea zăpada ...
Citește mai mult »

Trei sfaturi naturiste care sigur funcționează

Este sezonul gripei sezoniere combinată cu cea asiatică, lucru evident după numărul mascaților care umblă pe stradă și al statisticilor arhiprezente în presă – se știe că dacă ții socoteala morților și precizezi dacă au avut sau nu lumânare, pardon vaccin, lucrurile se îndreaptă pe un făgaș bun. Așa că am găsit niște sfaturi naturiste care sigur funcționează, pentru că pur și simplu logica ține cu ele: 1. Cel mai bun antibiotic este usturoiul. Nu aveți cum să mă contraziceți, e mai mult decât evident și vă puteți convinge singuri. Mâncați câte o cantitate serioasă la fiecare masă și veți observa cum oamenii vor sta la distanță. Păi dacă oamenii nu suportă mirosul, că-s mari și tăbăciți prin autobuze și birouri, vă închipuiți că virusurile sau bacteriile dau bir cu fugitele de la primul iz! 2. Metoda pălăriei de tratare a virozelor ar trebui introdusă și în spitale! Este una simplă, se fierbe vin, apoi ne așezăm comod în pat și punem o pălărie pe unul dintre picioare. Se consumă din licoarea fierbinte până când vedem două pălării. Musai două, nu ...
Citește mai mult »

Educația estetică

În sistemul nostru de învățământ științele exacte sunt regine. Educația muzicală este prețuită doar în școlile de profil. Cea fizică, de asemenea. Despre desen și arte vizuale numai de bine, cred că dacă am face un sondaj printre părinți, le-ar înlocui rapid cu o oră de matematică! Și totuși, toate acestea au rolul lor. Deloc insignifiant. Nu degeaba mamele cântă copiilor. Coloratul ne ajută să ne liniștim și organizăm gândurile. Un peisaj frumos ne umple de bucurie veritabilă și la îndemâna oricui. Omul este dependent de estetică, oricare ar fi forma pe care o ia. Și putem trăi frumos doar dacă suntem înconjurați de frumusețe. Din păcate România este o țară tot mai urâtă. Natura a fost generoasă, dar noi nu știm nici să o păstrăm, nici să o completăm. Clădirile sunt într-o covârșitoare majoritate hidoase. Peisajul urban – dezolant. Ați vizitat grădinițe? Nu contează dacă sunt de stat sau private, același model: personaje Disney, pal melaminat, gresie hidoasă. Noroc cu arta celor mici care le mai salvează. Nici școlile nu stau mai bine, dar aici mai există ...
Citește mai mult »