Arhive autori

Mitul femeii super-aranjate care ne fură bărbații

Ieri am ajuns pentru a nuștiucâtaoară în fața unei opinii de tipul: femeile care nu se aranjează, vopsesc, lăcuiesc, care nu își tonifică abdominalii și nu poartă tocuri cui, își pierd bărbații în fața acelora care o fac. Pentru că da, visul oricărui mascul de pe planetă pare a fi să o aibă de soață pe Kim Kardashian! A fi femeie, în accepțiunea generală, înseamnă neapărat a fi mereu scoasă din cutie. Faci ciorbă și miroși a Amouage, speli copii la fund cu unghii de jumătate de metru vopsite cu roșu și alergi spre 368 cu tocane mai ceva ca ale lui JLo. Altfel ești praf și te paște prăpădul pe plan amoros! Nu am să dezbat cât de nefericită este grija socială pentru femeile care își “pierd bărbații” în fața concurentelor mai atractive. Aceea nu este o pierdere, pare a fi o binecuvântare. Pentru că frumusețea fizică este cea mai volatilă calitate umană și o zice o femeie desfigurată de două ori de lăuzie. Am să vă dau, în schimb, ca de obicei când vreau să înțelegeți ...
Citește mai mult »

Să ni se dea!

V-am povestit pe aici despre multe dintre războaiele purtate de angajați și angajatori, cel mai recent fiind episodul despre salariile mici ale tinerilor. Și nu știu dacă ați băgat de seamă, dar toate au același imn: “Să ni se dea!” Angajații vor să primească bani mulți, muncă de acasă, timp și spațiu pentru viață personală. Angajatorii cer implicare, motivație, disponibilitatea oamenilor de a-și rezolva oricând problemele profesionale. Dar de ambele baricade, beligeranții sunt setați pe a oferi minimum: salariu cât mai mic, fentarea pe cât se poate a prevederilor legale sau, pe de cealaltă parte, a fișei postului sau a timpului de lucru. Din tot acest cerc vicios se iese uneori prin a găsi un alt dușman și altă sursă de a da: statul. Care și el trebuie să ofere cât mai multe subvenții, legi, surse de protecție și care, la rândul lui, e setat mai mult pe a lua de la cetățeni și firme. Evident că cel mai profitabil lucru pare a fi a te alinia în rând cu lumea la coada aceasta care poartă deviza “să ni se dea!”. Dacă ...
Citește mai mult »

Reconversie profesională – câteva idei

Poate că v-ați plictisit de jobul actual. Poate vi se pare prea încărcat de responsabilități. Sau poate vreți unul mai altfel, cum puțini au. Vin astăzi cu niște propuneri pe care merită să le luați în seamă. M-am asigurat că nu aveți nevoie de instruire profesională de durată. Că sunt interesante. Că se pot monetiza. Îmi mulțumiți mai târziu! Așadar: 1. Botezător profesionist de bebeluși. Adică o persoană care consiliază părinții în a alege numele copiilor. Un job mai frumos, nici că se poate! În America se câștigă bani frumoși din asta. În România se nasc anual aproximativ 170 000 de copii, puterea de cumpărare e mai mică, dar tot o scoatem de un plan de business și de un profit substanțial! 2. Ghid paranormal, adică un profesionist în a căuta stafii și alte astfel de lighioane. Tot americanii cu ideile bune! Pentru această meserie este necesară o diplomă care încununează un curs de pregătire. 70 de lei well spent, pentru că ora de consultanță paranormală pornește peste ocean de la 40 de dolari. Noi putem crește puțin factura la câte bântuie ...
Citește mai mult »

Angajați vs angajatori, episodul 2589

Iar a luat foc Internetul! De această dată, o doamnă manager de hotel a menționat într-un interviu oferit unui ziar online de business o discuție avută cu un candidat tânăr, fără experiență, care a întrebat-o dacă ea s-ar descurca cu 2000 de ron lunar. Răspunsul, considerat lipsit de empatie, stupid și mai completați voi cu epitete similare, a fost acela că salariul de debut este mic, iar soluția când nu-ți ajung banii este să-ți mai iei un job. “De asta nu găsesc angajatorii români forță de muncă!” “Copos must die!” (Doamna fiind angajată la unul dintre hotelurile respectivului afacerist). Mă aștept să apară scuzele și cenușa în cap, deși interviul nu a fost deloc lipsit de echilibru, dar așa-i în noua orânduire virtuală: nu mai citește nimeni textul (pe care îl găsiți aici), doar titlul și interpretările aferente. Ca să fiu clară de la început eu mi-aș dori ca tinerii să își înceapă cariera cu salarii care să le permită o chirie decentă, un coș zilnic echilibrat și câte o ieșire în weekend. Doar că există o explicație pentru ...
Citește mai mult »

În rând cu lumea

Am urmărit zilele acestea reacţiile care au urmat episodului destul de dezbătut în presă și în Social Media şi petrecut la Gala Premiilor Gopo. Probabil că ați aflat deja că Viorica Vodă, actriță într-unul din puținele filme românești care merită acest statut, a vorbit pe scenă deschis și direct despre hărțuirea sexuală pe care a trebuit să o suporte după ce a jucat prea bine rolul unei femei frumoase și superficiale. Reacțiile celor din sală au fost cele uzuale atunci când se discută despre abuz și traume: tăcere stânjenitoare, glume tâmpite și negarea realității victimei prin clasica raportare la propria experiență: “eu nu știu, nu am pățit, nu am văzut”. Post-eveniment au apărut și urmările la fel de comune de tipul “nu am inventat noi abuzul” (dar îl perpetuăm) și “o fi făcut victima ceva, o fi purtat fustă scurtă”. Am lucrat o vreme într-un mediu eminamente masculin care lupta la acel moment pentru a aduce mai multe doamne și domnișoare în domeniul respectiv. La unul dintre evenimentele care promova cu fast incluziunea femeilor, cele prezente acolo au fost ...
Citește mai mult »

Țestoasa răutăcioasă

Cred că suntem cu toții de acord că a venit vremea pentru o nouă poveste de adormit copiii cuminți! Așadar, a fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nici nu s-ar povesti, o broască țestoasă ca toate cele pe care le știm. Doar că ea avea ceva în plus, și nu tocmai pe placul nostru! Sub carapacea tare și solidă în care se ascundea uneori, zăcea întotdeauna atâta negativism, cum nu s-a văzut altundeva. Atât de răutăcioasă era țestoasa noastră! Dacă vedea pe cineva că se împiedică, se punea pe râs și pe aruncat cu vorbe urâte. “Vai ce prost! Nu știe încă să meargă la vârsta asta!” Sau când vedea pe cineva că se chinuie să facă o treabă, imediat se punea pe criticat și pe jignit. “Doamne, da’ știu că nici creier nu i-ai dat și nici mâini nu pare a avea!” comenta ea nesuferit. Ba chiar, de plictiseală, se apuca să creeze scenarii urâte despre cunoscuții din localitate, atât de absurde și spumoase că uneori ajungeau și la știri. Astfel se dusese vorba peste mări și ...
Citește mai mult »

Rezolvările sunt întotdeauna în enunțul problemei

Unul dintre lucrurile pe care le spun obsesiv atunci când îmi ajut copilul mic la teme este exact acesta: că rezolvarea unei probleme stă scrisă în datele ei. De la atâtea puncte-puncte mi se trage, cei din generația mea își amintesc poate cum scriam, pe scurt, ceea ce ne dădea și ne cerea problema de matematică. Suntem obișnuiți să vedem soluțiile ca pe ceva dificil, greu de abordat, ceva ce trebuie creat, imaginat de la zero. Realitatea este mult mai banală, iar de cele mai multe ori trebuie doar să punem cap la cap niște algoritmi care ne sunt dați. Nu doar problemele de aritmetică sunt așa. Problemele vieții sunt similare. Și văzând mulți manageri care se stresează să găsească rezolvări, vă zic că și în afaceri este la fel. Nu trebuie să fii un geniu al antreprenoriatului sau al domeniului tău de activitate pentru a face față impedimentelor apărute în mod inerent. De cele mai multe ori este suficient să pui cap ca cap datele problemei! Doar că există un nivel de dificultate în plus față de ciclul ...
Citește mai mult »

Lumină

Există pe lume lucruri, emoții, calități care chiar nu pot sta ascunse. De exemplu frumusețea. Oricât de mult am încerca să o acoperim, iese neașteptat la iveală. O femeie frumoasă rămâne frumoasă oricâtă urâțenie ar avea în jur sau ar purta, o operă de artă iese în evidență chiar dacă are nevoie masivă de restaurări, un peisaj deosebit va atrage atenția indiferent cât de nefericit va fi încadrat. Apoi talentul. Se vede cu ochiul liber, fie el needucat, în orice context și la orice oră din zi sau din noapte. Nu-i chip să-l ții ascuns, iar încercările nu-și au deloc sens! Iubirea. Nu degeaba toți din jur știu, deseori înaintea protagoniștilor, când se înfiripă o relație nouă. Oricât am încerca să ascundem, privirile acelea pierdute în speranță, venite direct din suflet, arată crud și total partea aceea din noi pe care o credem invizibilă celor din jur. Adevărul. Cea mai înfricoșătoare creatură. Pe care oricât o înlănțuim, o ferecăm, o ucidem, reapare, își spune povestea și își arată puterea. Și lumina. Oricâte ziduri am construi, paravane am folosi, lumina răzbește. ...
Citește mai mult »

Definiţia optimismului

Dacă vreţi să ştiţi de ce oamenii de succes sunt de succes, vă prezint azi o mostră de mentalitate a învingătorilor sosită direct din paginile revistelor de cancan. Carevasăzică Jennifer Lopez (JLo cum i se mai spune), diva supremă care nu îmbătrâneşte şi este perpetuu îndrăgostită, tocmai ce s-a logodit a şasea oară. Şi a doua cu actorul Ben Affleck, sufletul ei pereche de care s-a pierdut undeva la începutul anilor 2000. Statisticile generoase din viaţa ei profesională sunt asortate, aşadar, de unele similare în cea amoroasă: şase logodne, din care două cu acelaşi tip, o colecţie de inele cu diamant aferente acestora, trei căsătorii, doi copii gemeni dintr-una din ele, o puzderie de fotografii care imortalizează dragostea fără limită, dar care nu a prins până acum cincinalul cu niciunul dintre subiecţi. Acum că oamenii caută toată viaţa legătura aceea sentimentală perfectă, nu-i de mirare. O zic psihologii, o zic şi poeţii, ba chiar şi cântăreţii: unde nu e iubire, pare că nimic nu e. Aşadar e justificat ca o femeie sau un bărbat să tot bage fise ...
Citește mai mult »

Unseen

Știți cum e să vezi o chestie total și neplăcut surprinzătoare chiar sub ochii tăi? Un abuz, un comportament aberant/ imoral, o chestie penibilă sau care poate leza imaginea cuiva? Când te simți mozolit de mizeria situației, deși nu o controlezi sau provoci? Și nu poți da unseen, nu poți uita că ai fost acolo în secunda, ora, ziua aceea? Vă amintiţi ce se vede atunci când cade masca unui om pe care l-ai crezut plin de bune intenţii? Și realizezi că, poate fără vina lui, sub falsa imagine angelică stă un diavol real, cu dorințe și intenții coborâte direct din Iad? Și te simți complet idiot, stupid, imbecil că n-ai văzut de la început coada și coarnele? Și nu poți da unseen, nu poți șterge timpul în care ai avut orbul găinilor. Există si alte scenarii. De exemplu să ai în faţa ochilor ceva minunat și grozav care nu îți aparține, dar îți e fluturat ca și cum ar putea fi al tău. Și știi că nu e bine, că nu ți se cuvine, dar tot ...
Citește mai mult »