Arhive autori

Timpul potrivit

Omul a fost dintotdeauna în căutarea unui sens. Pe măsură ce învăţăm, ne civilizăm, nu ne mai ajunge cel biologic, cotrobăim continuu după semnificaţia spirituală a existenţei noastre. Care poate fi una simplă: să trăim frumos şi să-i lăsăm si pe alţii să o facă, dar e tare complicată simplitatea în zilele noastre. Iar unul dintre pilonii “sensului” este timpul potrivit. Sau, pentru cei profund religioși, atunci când vrea Dumnezeu. Atât în înţelepciunea populară cât şi în cea spirituală, există un interval oportun, dat de divinitate în care se înţâmplă toate: îndrăgostirea, îmbogăţirea, îmbolnăvirea. Viaţa însăşi are un interval prestabilit, scris în destin. Sensul nostru se arată aşadar după alinierea planetelor sau voinţa de Sus. Pentru societăţile vechi, în care oamenii nu aveau prea multe opţiuni, treaba asta era generatoare de confort mental. Dacă nu vine, aştept până când vrea Dumnezeu. Dacă apare prea brusc, când nu am pregătirea mentală potrivită, aşa a vrut Divinitatea, deci mă supun ei. Astăzi însă, când putem ajunge în două zile de la un capăt în altul al Pământului şi avem soluţii pentru ...
Citește mai mult »

Să laşi buda, locul vizitat şi industria puţin mai bune

Există o vorbă care spune ca la plecare trebuie să laşi treburile puţin mai bine decât le-ai găsit. Ca o formă de politeţe şi recunoştinţă sau ca o dovadă a bunei creșteri. Numai că sunt rara avis cei care o fac. Mulţi preferă stilul istoric cu pârjolit lanurile şi otrăvit fântânile. Aţi înţeles aşadar care e treaba cu budele şi locurile. Dar să vă explic cum stau lucrurile cu industria. Mulţi vor angajaţi gata pregătiţi, clienţi educaţi în domeniul cu pricina, legislaţie funcţională, investiţii logistice gata făcute. Ei doar să vină şi să se apuce de treabă, să factureze, să aibă profituri generoase şi avantaje personale serioase. Să se facă, ştiţi deviza românească, logică si firescă atunci când vorbim despre marea infrastructură. Dar dacă nu există, nu se stresează nimeni să mişte vreun deget în această direcţie. Se descurcă româneşte cu  improvizaţii, cu soluţii punctuale, cele structurale, mari, solide să se facă. Aţi văzut cum arată litoralul la finalul sezonului când micii buticari îşi strâng catrafusele? Dezastru, mizerie, improvizaţii lăsate de izbelişte. Aţi preluat vreodată o funcţie de la cineva ...
Citește mai mult »

Viaţa reală

Nu ştiu cum este prin alte părți, dar în Bucureşti avem o zi veritabilă de noiembrie: întunecoasă, ploioasă, cu trafic de coşmar. Ca tabloul să fie complet, mi-am început dimineaţa citind numai despre disponibilizări. Industriile IT şi automotive ţin statisticile sus, dacă până acum îşi făceau concurenţă la secţiunea cei mai doriţi angajatori, acum bătaia peștelui pare a fi la capitolul cine scapă de cei mai mulţi angajaţi într-un timp record. E prăpăd, multe firme se închid cu totul, determinând reacţii în lanţ care afectează de la covrigarul din colţ, până la mogulul imobiliar care se trezeşte cu cladirea de birouri goală. Iată că în prag de sărbători unii angajaţi, mulţi chiar, până acum răsfăţati ai pieţei muncii, primesc preaviz şi plăţi compensatorii. Aşa arată viaţa reală: nu contează că vine decembrie, spitalele sunt tot pline. Instituţiile financiare nebancare, acele birouri cămătăreşti legale, sunt tot pe val, pentru ca mulţi români încă mănâncă pe credit. Iar oameni care îşi făcuseră planuri măreţe pentru finalul de an, află că ar fi bine să renunţe la ele şi să îşi ...
Citește mai mult »

Papagalul prea colorat

V-a fost dor de o poveste nouă? Iat-o! A fost odată ca niciodată, pe o insulă călduroasă și plină de vegetație, un papagal ca oricare altul: colorat, vorbăreț și plin de viață. Își ducea traiul bucurându-se de fiecare moment. Dar poate tocmai de aceea, nu toți cei din jur îl plăceau. Și cel mai nesuferit îi era cameleonului, sufletul acela care nu știe decât să se dea după alții. Invidios pe culorile vii, naturale și foarte admirate ale păsării, reptila a început să-i bage în cap că este puțin prea… vizibilă. Că poate atrage dușmanii cu penajul său multicolor, care se observă de la mare distanță. Și că știe el un suc de plante care îl ajută să își schimbe coloritul într-unul care se camuflează în mediul înconjurător. Papagalul nostru, prietenos de fel și crezând că alții sunt la fel, l-a ascultat, a băut sucul, schimbându-și culoarea într-una verzulie, destul de uniformă, aproape invizibilă printre frunzele copacilor. Doar creasta lui înfoiată, care se bucura parcă odată cu el, se ițea când și când veselă dintre ramuri, dându-l de gol. Văzând că ...
Citește mai mult »

ADN de Baba Vanga

Știu că personajul în cauză este de origine bulgară, dar parcă în ADN-ul fiecărui român stă clar o bucățică din gena prezicerii. Neamul nostru se pricepe de minune la ghicit viitorul. Știe mai bine ca oricine ce se va alege de țară după fiecare rundă de alegeri. Eșuează lamentabil la previziuni, dar nu se lasă. În sport? Nu există să nu se priceapă românii la a ghici rezultate, trasee de carieră, eșecuri, reușite. Politici economice? Păi dacă nea Ion, care n-a făcut nici 8 clase și n-a trecut încă mental la denominare, nu știe ce trebuie făcut cu taxele și salariul minim pe economie, atunci cine? Lansarea unor produse noi? E bătaie în a estima fără marjă de eroare încasările. În orice domeniu românul se pricepe mai bine ca specialiștii din domeniul respectiv și nu ezită să demonstreze asta cu orice ocazie. Artă, medicină, psihologie, nici peste mii de ani AI-ul nu se va putea bate cu concetățenii noștri care au școală puțină, experiență nulă, dar opinii ferme. Suntem, așadar, numărul 1 în opinii și viziuni. Poate de ...
Citește mai mult »

Trece

De câteva zile mă încearcă o viroză. Am reușit să îmi ard mâna dreaptă, neatentă fiind în timp ce găteam. Fața își arată și ea disconfortul cu o acnee urâțică. În plus au reapărut insomniile, care îmi afectează capacitatea de a mă concentra eficient. Evident că am ajuns să fiu cu nervii în pioneze. Și că din ce mă enervez, mai abitir nu-mi ies lucrurile. Nu este nici pe departe cea mai rea perioadă din viața mea, dar a venit din neant, când lucrurile păreau a merge bine. O resimt așadar ca fiind nesuferită și nelimitată. Dar tocmai aici este soluția de a ieși din pasele nefericite, pe care nu le poți controla: să le accepți. Uneori chiar nu ai ce să faci altceva. Ți se pun toate de-a curmezișul, de zici că tot Universul conspiră să te vadă prăbușindu-te în mizerie. Orice mic impediment devine unul uriaș, ca un bulgăraș de zăpadă care crește prin simpla lui rostogolire. Pleci cu un minut întârziere, prinzi cel mai agonizant trafic, pe drum se strică și mașina. Sau, caz real, ...
Citește mai mult »

Mentalitatea financiară se învață acasă

Copilul cel mic este în “Săptămâna altfel” de la școală. Au o grămadă de cursuri interesante despre prim-ajutor, nutriție, educația financiară, artă. În ziua în care au vorbit despre bani, foarte corect și pe înțelesul lor, mi-am dat seama că dincolo de partea tehnică a gestionării unui buget personal, există și partea învățată acasă. Și că mulți părinți își învață copiii să fie sclavii banului, nu stăpânii lui. Care sunt așadar principalele convingeri financiare limitative cu care ne creștem copiii? 1. Să nu dea bani pe cele mai importante lucruri: sănătate și educație, pentru că sunt deja plătite din contribuțiile părinților. Este adevărat că biruim cu toții în taxe și impozite, deseori întrebându-ne de ce. Dar întotdeauna ceea ce e gratis reprezintă un pachet de bază. Dacă avem nevoie de mai mult know-how, de mai multă siguranță sau de un timp mai scurt de a rezolva o situație sau de a învăța ceva, trebuie să fim dispuși să scoatem alți bani din buzunar. 2. Prezența indicatorilor de statut = statut. În ziua de azi orice om își poate permite un ...
Citește mai mult »

Ce a fost înainte de “oportunitate”?

Nu există în zilele noastre e-mail cu CV atașat, care să nu facă referire la “oportunitatea de job”. O expresie de sorginte lemnoasă, apărută la începutul anilor 2000 când atât companiile cât și candidații s-au lepădat de termenii comuniști de tipul “loc de muncă”, îmbrățișând variante mai englezite. Toți candidații de azi așteaptă oportunități de job. Și toate departamentele de HR oferă oportunități de job. De fapt, ambele părți vor un schimb echitabil de bani contra muncă. Ce au nevoie, de fapt, căutătorii din piața muncii? Unii de oportunitatea de a-și începe cariera. Când ai un CV proaspăt și curat, exact asta îți trebuie: șansa unui debut. Care vine la pachet cu salarii mici, muncă multă și disponibilitate de a învăța la fel de mult. Alții vor oportunitatea de a schimba domeniul în care activează. Când îți dorești să fii selectat pentru potențial și motivație, exact așa trebuie să te exprimi, pentru a transmite că ești gata, practic, de un nou început. Există și cei (mulți) care au nevoie de oportunitatea de a câștiga mai mult. Aici nu o poți ...
Citește mai mult »

Un curent global

Știu că ne place să ne considerăm unici, atât individual, cât și social. Numai că dacă ne uităm puțin în jur, constatăm că fiecare dintre noi și toate națiile de pe glob trăim într-un sistem intercalat, în care o decizie politică luată peste Ocean ajunge, invariabil, și la țața Floarea din Conțești. Depășind, așadar, granițele noastre de daci liberi și cu moț la cușmă, călătorim azi politic până în Japonia, țară considerată un etalon al inovației și tehnologiei. Pentru că, așa cum vă spuneam, demența se întinde global, și Japonia este supusă unor provocări crescânde. Pe plan extern au amenințarea Chinei și cea a Coreei de Nord, care se joacă de-a armata cu jucării din zona nucleară. Lucru care coroborat cu dificultățile economice interne generează creșterea popularității curentului politic conservator. Că așa-i de când lumea și pământul: la greu ne plac mâinile de fier, deși nu aduc nimic altceva în afară de durere și rugină. La conducerea țării a ajuns astfel o conservatoare radicală, Sanae Takaichi, care pare chiar exagerat de bărbată în abordare, mai ales în ceea ...
Citește mai mult »

Invariabil devenim invizibili

Azi am făcut o alegere vestimentară nepotrivită: o pereche de pantaloni negri care strâng toată poluarea invizibilă din atmosferă transformând-o în scame mari, albicioase și lipicioase. În prima oră de purtare se prezentau de parcă mă tăvălisem printr-o cameră plină cu pisici albe, așa că am dat fuga până la magazinul cu de toate din apropiere să cumpăr o rolă de haine pentru a minimiza daunele. Și cum mă învârteam vijelioasă printre rafturi, punând în coșul de cumpărături orice altceva decât rola pentru care venisem, se apropie o doamnă cu mult mai multă experiență de viață ca mine și foarte elegantă în port, gesturi și vorbe, care îmi spune că este nevăzătoare și caută grișul. Magazinul despre care vă povestesc are două etaje și lift, iar produsul cu pricina era, evident sus, nu în zona caselor de marcat, unde ne aflam. M-am oferit să o ajut, dar simțindu-mă probabil grăbită, mi-a zis că nu e cazul, va cere ajutorul unui angajat. Care i-a comunicat sec că grișul e la etaj. Știu cum e cu magazinele astea: nu doar ...
Citește mai mult »