Mecanisme fragile
Am așa un vibe zilele acestea de parcă m-am întors în anii adolescenței, atunci când unii au tras cele mai mari tunuri economice și financiare, în timp ce alții rupeau relațiile cu vecinii, familiile și prietenii din cauza simpatiilor politice. Și atunci oamenii încurcau deșteptăciunea cu bizareriile psihice ale unor candidați, uitând că o țară nu se conduce enciclopedic, ci, în primul rând politic. Și atunci numărul celor care clacau părea a crește. Pentru că nebunia asta colectivă manifestă, ura, agitația, senzația de pericol iminent ne macină mai mult decât credem, dându-ne senzația că în fiecare dintre noi stă un Toma Alimoș, care își salvează țara deși e aproape mort. Nu ne dăm seama, dar suntem niște mecanisme extrem de fragile. Și dacă părțile fizice se mai cos, repară, peticesc, înlocuiesc, acolo, în mintea noastră se pot petrece niște rupturi irecuperabile. Și nimic, absolut nimic pe lumea aceasta care ne poate duce în astfel de momente de risc, nu merită sacrificiul nostru. Nici o relație umană nu este perfectă și învățăm asta de mici. Părinții noștri sunt, cu sau ...Citește mai mult »