Articole din December, 2024

Rezumat

Știți deja opinia mea despre recapitulările finalului de an și rezoluțiile de început: ajută atunci când le formulezi. Imediat după, intri în obișnuința care le-a produs și care le determină deopotrivă inutilitatea. Am început totuși dimineața uitându-mă prin miile de poze făcute din ianuarie 2024 și până în prezent, constatând că rezumatul acestui an îl face să se înscrie în normalitatea celor care l-au precedat. Mă simt, așadar, învingătoare. Pentru că mi-am ținut nervii în frâu nesperat de bine în ciuda unor provocări imense, unele total gratuite, am găsit soluții, am creat punți, am făcut bine când aș fi putut face rău, încă 365 de zile. Am călătorit la fel de mult și bine, iar cele mai multe fotografii mă arată prin baze de antrenament sau pe stadioane: Monza, Slobozia, București, Clinceni, Budapesta. Ambii copii au încheiat câte un ciclu de învățare și au început altul nou: cel mare a terminat facultatea, trecând acum la Master, cel mic a spus adio celor cinci ani de școală primară, pornind în aventura gimnaziului. De asemenea, amândoi își continuă pasiunile: radioul, respectiv ...
Citește mai mult »

Crăciunul acela

Afară plouă torențial. Speram să ningă anul acesta, ar fi fost așa, un semn divin de speranță. Dar în casă e cald și liniște. Și nici că se poate un indiciu mai bun că sunt norocoasă. Până fierb oalele de pe aragaz mai beau o cafea și-mi amintesc. De sărbătorile cenușii din copilărie în care parcă nici brazii nu erau chiar verzi, singura culoare vibrantă fiind portocaliul fructelor găsite cu dificultate și multe intervenții. De cele îndoliate în care nimic nu a contat. De cele în care cineva drag a fost bolnav. De cele în singurătate. De Crăciunurile în care mi-am purtat copiii, cu teamă pentru ceea ce urmează. Știți deja: de sărbători necazurile nu iau pauză. Nici fricile, nici nervii, nici orice altă emoție negativă. Nu mereu, nu pentru toată lumea. Dar există întotdeauna speranță. Și bilete câștigătoare la loteria sorții care îți oferă câte un Decembrie așa cum îl speri. Anul acesta sper să fim noi cei care l-am tras. Eu, ai mei, cei care mă citesc. Să ne fie Crăciunul acela grozav în amintirile noastre, în ...
Citește mai mult »

Nimic instagramabil pe la noi

În Social Media a început festivalul pozelor perfecte: decoruri ca din povești, brazi împodobiți de revistă, outfit-uri potrivite contextului, fețe vesele și prinse din unghiul potrivit, copii cuminți și frumoși. Am avut și eu astfel de fotografii în trecut. Cu cât îmi era mai greu, cu atât mă străduiam să arăt lumii că sunt bine. Acum, în avalanșa de perfecțiune din jur, încerc să fiu eu cea care amintește tuturor că viața reală este imperfectă prin definiție. Așadar am început să-mi arăt cearcănele. Sau haine care poate nu sunt surprinse în cel mai grozav unghi. Iar ieri am încercat să arăt tuturor bradul nostru, încă neîmpodobit, de Crăciun. Și apoi m-am răzgândit, tocmai din cauză că nu era o compoziție tocmai fotogenică. Asta ca să nu zic că situația era destul de nasoală în jurul lui. Acum regret decizia mea. Pentru că impulsul de a arăta pomul proaspăt achiziționat nu a venit de această dată din nevoia de a arăta că sunt bine. Ci pentru că eu chiar m-am bucurat că am reușit în timp record să-l achiziționăm ...
Citește mai mult »

Când pielea știe mai bine ca oricine

Pe măsură ce am avansat în vârstă, devenind mai conștientă de câte probleme pot să apară din neant și să ne dea viața peste cap, am început să fiu tot mai riguroasă în a-mi îngriji pielea. Rutina de skincare respectată riguros, a fost o formă de a avea grijă de mine care m-a ajutat, pe de o parte, să-mi echilibrez emoțiile. Iar pe de alta să-mi păcălesc mintea că sunt ok, atât timp cât oglinda îmi arăta un ten oarecum prezentabil. De altfel multe din excesele pe care le vedem acum în materie de intervenții estetice: toate acele fețe perfecte fără riduri, asimetrii, pierderi de volum, vin din aceeași nevoie a oamenilor de a se privi în oglindă și spune: “atât timp cât arăt bine, sunt bine!” Am ajuns astfel, prin experiență, la nivelul la care orice problemă a pielii mele își găsea un remediu clar în dulapul cu creme. Până în acest septembrie, o perioadă stresantă până la absurd, când au apărut primele semne că ceva nu mai funcționează. Orice am încercat, fața mea a refuzat să ...
Citește mai mult »

O lume greșită

Nu știu dacă ați citit prin presă, Australia se străduiește să interzică Social Media copiilor sub 16 ani. Am zice că educația ar putea rezolva eventualele efecte adverse ale folosirii tehnologiei. Doar că presiunea socială în cazul copiilor și adolescenților este imposibil de contracarat. Au nevoie de telefoane la școală, în grupul de prieteni, în viața de zi cu zi. Și singura soluție într-o lume prea conectată digital pare a fi să stopăm ceea ce le poate dăuna. Decizia nu a fost încă luată. Oricum va fi dificil de implementat, în principiu și acum, oriunde în lume copiii au interzis la Facebook sau Instagram. Dar cu ajutorul unei date de naștere false, pe Internet te poți loga oriunde. Tehnologia este bună, conectează, globalizează, ajută învățarea. Dar în lipsa unor limite clare privitoare la conținuturile care pot fi încărcate, poate fi extrem de distructivă. Deși părinții zilelor noastre sunt mai prezenți și mai interesați de a practica un stil de parenting sănătos, copiii sunt tot mai anxioși, triști, inadaptabili. Iar Social Media ar putea fi o cauză. Dependența de virtual este, ...
Citește mai mult »

Psihoze, nevroze și tulburări de personalitate

Am observat că există o confuzie în ceea ce privește problemele de sănătate mentală, așa că m-am gândit să vă scriu astăzi despre psihoze, nevroze și tulburările de personalitate. La cum merg lucrurile, cred că ajută să le privim distinct. Așadar diferențele majore dintre acestea constau în natura și gravitatea problemelor psihologice, precum și în impactul asupra percepției realității, comportamentului și relațiilor interpersonale. Să le luăm pe rând: 1. Psihozele Sunt tulburări psihice serioase, caracterizate prin pierderea contactului cu realitatea. Persoana are dificultăți majore în a distinge între real și imaginar. Caracteristici principale: •Halucinații: percepții false (voci, imagini, mirosuri) care nu există în realitate. •Deliruri: credințe false și fixe (ex. paranoia, idei de grandoare). •Gândire dezorganizată: dificultăți în formularea ideilor și exprimarea coerentă. Exemple: •Schizofrenia. •Tulburarea bipolară (episod maniacal sever cu simptome psihotice). •Depresia psihotică. Impact: Persoanele cu psihoze necesită tratament medical specializat, adesea combinat cu medicație antipsihotică. 2. Nevrozele Sunt tulburări considerate mai ușoare, în care persoana își păstrează contactul cu realitatea, dar se confruntă cu emoții și comportamente disfuncționale care îi afectează calitatea vieții. Caracteristici principale: •Anxietate excesivă. •Frici și fobii. •Obsesii și compulsiuni (ex. tulburarea obsesiv-compulsivă). •Stări depresive. Exemple: •Tulburarea de anxietate generalizată. •Fobiile specifice ...
Citește mai mult »

Brânza bună și burduful de câine

Vă amintiți de celebra sintagmă e educației comuniste cu brânza bună în burduf de câine? Mai toți părinții auzeau la școală același refren despre copiii lor, care erau niște lactate de calitate în recipiente rele. Mi-aș fi brodat pe uniformă această mostră de înțelepciune populară, atât de mult îmi plăcea! Ce însemna brânza bună în burduf de câine? Că o persoană ar putea mai mult, ar avea potențial, dar nu vrea să învețe, să exerseze, să progreseze. Întotdeauna era vina copiilor, nu a sistemului rigid, nu a profesorilor care se poziționau excesiv de sus pe scara autorității, nici a părinților care obțineau întotdeauna feedback unidirecțional, de la cadrele didactice, uitând să-și întrebe și copiii dacă întâmpină piedici sau greutăți. Într-o oarecare măsură abordarea continuă astăzi. Bine, nu mai e doar vina copiilor, acum e și cea a părinților! Nu mai auzim de burduf, ci strict cuvinte din sfera educativului. Dar toate problemele de comportament sau de învățare își au cauzele acasă. Deși noi, părinții nu putem controla dinamica grupurilor din afara casei noastre, nu putem suplini motivația profesorilor și, ...
Citește mai mult »

Mi-am primit Karma

În ultima vreme am simțit, ca mulți alții, o frică intensă privitoare la viitor. Sunt un critic activ al sistemului de învățământ din România, mi se pare că nu avem încă o țară ca afară, dar perspectivele recente mă fac să reevaluez totul și să înțeleg că avem deja o Românie în rând cu lumea civilizată și că educația pe care o primesc copiii mei este la standardele care trebuie, singura problemă fiind alinierea tuturor școlilor, fie ele din cartiere mărginașe sau sate aproape uitate de lume la acest nivel. România e bine, credeți-mă! Se poate mai bine, dar nu o schimbare radicală o poate ajuta, mai ales când este deja dovedită a fi ticăloasă. Dar dincolo de situația politică, au apărut și altele care m-au speriat și mi-au amintit cât suntem de fragili și vulnerabili. Evident că în acest climat apăsător și sumbru, am fost destul de contondentă în relațiile cu cei din jur. Asta neînsemnând că am sărit la gâtul cuiva, în ciuda a ceea ce ați putea crede, nu o fac decât în legitimă apărare, ...
Citește mai mult »

Iluzia fericirii

Unul dintre conceptele aduse relativ recent în spațiul organizațional a fost fericirea la locul de muncă. Managementul modern avea până atunci ca indicator de urmărit satisfacția angajaților, adică ceva bazat pe elemente măsurabile. Fericirea, știm cu toții, este o stare supremă și subiectivă. Satisfacția reprezintă un nivel optim, obiectiv. Încă de când a apărut am contestat intens această idee, a introducerii unui concept mai degrabă filozofic în fabrici, uzine, birouri. Oamenii nu pot, nu trebuie și nu au de ce să fie fericiți tot timpul la muncă. Este o utopie să ne închipuim că poate cineva să susțină o stare de bucurie măcar 30-40% din timpul de lucru. Un job normal presupune de regulă multă rutină, deci plictiseală. Apoi frustrări inerente legate de rezultate sau relațiile interumane. Potențiale mici sau mari crize. Neprevăzut, deci anxietate. Și realizări, deci clar și momente înălțătoare! Dar câte? În plus scopul de bază al relațiilor angajat-angajator sunt banii. Unul îi primește, oferind muncă, altul primește munca și oferă banii. Iar aceștia chiar nu aduc fericirea, orice vi s-ar zice. Rezolvă nevoile de ...
Citește mai mult »

Planuri pentru Decembrie

Am intrat în ultima lună a anului, urmează să primesc cadouri, pentru că am fost cuminte, în plus la horoscop zice că o să rup norma și tot ce nu mi-a ieșit până acum se va rezolva mai mult decât onorabil, deci mă pregătesc de tot ce e mai bun pe lume. Bine, eu nu cred nici în Moș Crăciun, nici în horoscop, dar asta n-ar trebui să influențeze prea tare situația. La cât de grozav se prezintă lucrurile, mi-am făcut planuri pe măsură. Acestea includ: – o cură de salată. Salata este sănătoasă, conține legume, deci fibre, vitamine, în plus a mea va fi și plină de proteine. Adică e din aceea care are preponderent cartofi, carne de pui și maioneză, îngrașă doar când o privești și cere pastile de bilă. – o campanie de donații. Anul acesta vă rog să o ajutați pe Albița, pisica noastră. Are 13 ani, a trecut prin multe probleme de sănătate și este dependentă de plicuri. Vă rog să-i faceți bătrânețile frumoase. Așadar cine va trece pragul casei noastre în luna ...
Citește mai mult »