Oița cea cuminte
Deloc întâmplător vă voi povesti astăzi despre o oiță ca toate celelalte: pufoasă, blândă și cuminte. Care trăia la o stână de-a noastră, tradițional românească și făcea doar ce i se spunea și nimic mai mult. Oița mergea întotdeauna în rând cu suratele ei, dormea când se odihneau toate și mânca doar atunci când tot grupul se hrănea. Nu behăia dacă nu era întrebată, nu își dorea să iasă cu nimic în evidență din toată stâna ei. Astfel se simțea mereu în siguranță, ca orice animăluț potrivit la locul potrivit. Zilele treceau la fel una câte una și totul părea a fi minunat așa. Doar că, vedeți voi, viața nu poate fi lipsită de surprize nici chiar într-un saivan plin de cornute. Pe când a șaptea sa iarnă își arăta primele semne, s-a întâmplat ceva deloc plăcut: câinele stânei s-a îmbolnăvit brusc și cam suspect. Rămase pentru o scurtă perioadă fără pază și protecție, oile au pornit toate către o zonă inaccesibilă până atunci, care li s-a părut lor că ar mai avea niște urme de iarbă înghețată. ...Citește mai mult »