Articole din November, 2024

Back to Seninia

* Viața merge înainte, indiferent pe cine votăm. Cu pași mai repezi sau lenți, cu ocolișuri uneori dureroase, dar întotdeauna cu viitorul în față. * Au fost vremuri în care oamenii păreau mai frecventabili online. Mai cosmetizați, mai fericiți, mai deștepți, mai prietenoși. Au trecut. După câteva cicluri electorale, crize economice și sanitare, începem să realizăm că discuțiile față în față sunt mai spumoase și eficiente. * Este bine să ai probleme, înseamnă că trăiești. * Munca chiar înnobilează, nu neapărat la propriu, dar oamenii ocupați gândesc mai empatic și echilibrat. Mintea și ziua trebuie populate cu treburi utile, ca noaptea și corpul să ne fie bine. * Nu avem niciodată de ales între opțiuni perfecte, indiferent că vorbim despre joburi, locuri, case, soluții, colegi, iubiri, școli, destinații. Și niciodată nu avem de unde ști cum ar fi fost cealaltă decizie. * Întotdeauna ceea ce pare prea frumos, este doar intens cosmetizat. Și nu știi niciodată ce hidoșenii sau frici se pot ascunde sub stratul de artificial.
Citește mai mult »

Oița cea cuminte

Deloc întâmplător vă voi povesti astăzi despre o oiță ca toate celelalte: pufoasă, blândă și cuminte. Care trăia la o stână de-a noastră, tradițional românească și făcea doar ce i se spunea și nimic mai mult. Oița mergea întotdeauna în rând cu suratele ei, dormea când se odihneau toate și mânca doar atunci când tot grupul se hrănea. Nu behăia dacă nu era întrebată, nu își dorea să iasă cu nimic în evidență din toată stâna ei. Astfel se simțea mereu în siguranță, ca orice animăluț potrivit la locul potrivit. Zilele treceau la fel una câte una și totul părea a fi minunat așa. Doar că, vedeți voi, viața nu poate fi lipsită de surprize nici chiar într-un saivan plin de cornute. Pe când a șaptea sa iarnă își arăta primele semne, s-a întâmplat ceva deloc plăcut: câinele stânei s-a îmbolnăvit brusc și cam suspect. Rămase pentru o scurtă perioadă fără pază și protecție, oile au pornit toate către o zonă inaccesibilă până atunci, care li s-a părut lor că ar mai avea niște urme de iarbă înghețată. ...
Citește mai mult »

Drumul știut

Suntem iar în perioada aceea în care stabilim viitorul țării, destinul copiilor noștri, binele colectiv și imaginea emblematică a națiunii. Adică în plin avânt electoral, azi prezidențial. Am urmărit cu prea puțină curiozitate campania aferentă, poate și pentru că am văzut filmul ăsta de prea multe ori, știind astfel cum se termină. De această dată nu mi-a plăcut că, din păcate, calitatea umană și, mai ales intelectuală a candidaților, pare că a scăzut vertiginos. Atâtea gafe copilărești, naivități în a înțelege situații destul de complexe și abordări stupide, parcă nu au fost niciodată. Ce mi-a plăcut totuși este că electoratul a învățat să-și pondereze reacțiile de adulație și efervescența de a încerca să-și susțină opiniile pro sau contra. Sau poate așa a fost în bula mea socială. Dar drumul pare că rămâne cel bătătorit de multe generații: la început nu știm ce să alegem. Apoi luăm o decizie, care ni se pare oportună. Și pe care, inevitabil, ajungem să o regretăm. Pentru ca la final să concluzionăm că oricum nu aveam o altă opțiune, mai bună.
Citește mai mult »

Cum se dă o veste proastă:

Am găsit printre ciorne un dialog cu cel mic, petrecut anul trecut pe vremea asta și m-am gândit că ar fi păcat să nu-l public. – Mama, am trei chestii să îți spun! m-a anunțat serios imediat ce a ieșit de pe poarta școlii. (N-o să vă mint, din trei speram ca măcar una să fie de bine!) – În primul rând, n-am avut nici măcar o greșeală la concursul de engleză! (The good, cum ar veni. Deși nu-i o mare surpriză, orice rezultat merită felicitat.) – În al doilea rând mă doare gamba stângă. (The bad, creșterea vine cu niște disconfort și nu știi niciodată când trebuie sau când e inutil să investighezi.) – În al treilea rând cred că voi lua pentru prima oară în viață un insuficient la testul de la Istorie. The ugly. Sănătoși să fim, pentru că, istoric vorbind, le vom duce pe toate! 😀 Deci cam așa se dau veștile mai puțin grozave. Puse în context extins, ponderate cu altele neutre și presărate cu puțină pudră de optimism.
Citește mai mult »

Cel mai mare factor de stres al zilelor noastre

Este incertitudinea, asta ca să vă decideți încă de pe acum dacă veți continua sau nu să citiți 😀 În weekend am purces la a achiziționa copilului mic pantofi de școală. Grea operațiune, până la urmă a ales unii care să respecte și criteriile mele, adică să fie din piele (ecologică sau nu) de culoare închisă și ale lui, adică să fie cool și ușori. De câțiva ani încoace i-am tot cumpărat, ca niște părinți responsabili, ghete de iarnă. Care avut, în medie, cinci zile de purtat pe sezon, aglomerând în rest inutil spațiul locativ tot mai mic. Am decis așadar ca această iarnă să ne prindă în adidași, total nepregătiți. Ca atare cel mai probabil va fi una totală, năpraznică, de povestit nepoților, că așa-i în parenting. Este doar una din micile decizii, care pare nesemnificativă. Dar logistica e tot mai generoasă, stresul pe măsură. Iar impredictibilitatea ridicată deja în zilele noastre la rang de virtute. Pentru că oricât ne-am stresa să luăm decizia corectă, contextul se schimbă deseori atât de dinamic încât nu apucăm să-i vedem efectele. Gândiți-vă, de ...
Citește mai mult »

Gigel și perna perfectă

Dacă tot este la modă să îi dai lui ChatGPT diverse task-uri, l-am rugat iar să scrie pentru mine un text drăguț, ușor de citit și amuzant. A ieșit povestea de mai jos. Vă las pe voi să judecați dacă se pricepe mai bine ca mine și ar trebui să las AI-ul să-mi scrie poveștile de acum încolo sau ar cam fi cazul să-mi găsesc muza pierdută și să mă reapuc de treabă: “Era o dimineață de duminică, iar Gigel se trezise într-o dispoziție… discutabilă. Motivul? Perna lui. Acea pernă, care teoretic ar fi trebuit să fie un suport divin pentru cap, se simțea mai mult ca o clătită care-și pierduse scopul în viață. “Astăzi e ziua!” și-a spus Gigel hotărât, încă bâjbâind printre cearșafuri. “Găsesc perna perfectă, sau mă declar oficial insomniac!” După o cafea mai slabă decât promisiunile unui politician în campanie, Gigel s-a aventurat în lumea fascinantă a magazinelor de perne. Primul magazin era uriaș, plin de perne care promiteau absolut totul: somn profund, vise frumoase, și – poate – rezolvarea problemelor existențiale. “Cu ce vă ...
Citește mai mult »

Terapia plânsu’-râsu’

Am avut niște zile din acelea în care îți vine să juri că luminița de la capătul tunelului este iremediabil arsă. E drept că nici soarele nu s-a prea arătat în ultimul timp pe cerul bucureștean, așa că o și fi comuniunea om-natură, cu care generația mea a fost îndoctrinată la școală, ceva real. Dar nu se cade să stai prea mult în butoiul cu melancolie blegoasă. Așa că am purces, fără să știu că asta va ieși, la terapie. Primul pas a fost să citesc cartea pe care o are copilul mic în luna noiembrie ca lectură suplimentară. Se numește “Din 7 în 7”, a fost scrisă de Holly Goldberg Sloan și a apărut în 2013, având succes răsunător imediat. Și total meritat. La momentul acesta este sold out în România, probabil că urmează să fie republicată. Mulțumim deci Iuliei că ne-a ajutat și de această dată împrumutându-ne volumul ei. Motivul oficial pentru care citesc aproape întotdeauna cărțile propuse copiilor pentru lectură suplimentară este acela de a verifica dacă ei chiar dau foile acestora cu sens. Știu mulți ...
Citește mai mult »

Singura soluție

Nu știu cum este în alte părți, dar pe aici suntem binecuvântați cu niște zile autentice de noiembrie: întunecate, ploioase, reci, reumatice și depresive. Iar în ceea ce mă privește, pare că vin ca o încununare a ghinioanelor, nereușitelor și problemelor din ultima vreme. Este momentul perfect să-mi reamintesc că cea mai frecventă întrebare pe care am auzit-o de-a lungul vremii este: “cum ai reușit să reziști?” Pentru că am trecut prin multe și grele. Și iată-mă tot aici, gândindu-mă și eu oare cum de le duc pe toate? Recunosc că niciodată nu am știut ce să răspund. Pur și simplu am reușit și am rezistat. Luând zilele una câte una și trăindu-le după cum au venit, cu bune, cu rele, cu plâns, cu râs, cu reușite sau eșecuri. Există acum o întreagă literatură și numeroase sisteme de suport pentru situațiile critice din viața noastră. Realitatea este că oricâte sfaturi am primi, oricâți oameni dispuși să ne ajute am avea în jur, oricâtă terapie am face, adesea singura soluție este să continuăm a spera în vremuri mai bune. Pentru ...
Citește mai mult »

Prea multă corectitudine devine incorectitudine

Printre multitudinea de știri triste sau panicarde, astăzi a apărut și una care probabil nu interesează pe nimeni: o carte pentru copii, scrisă de un bucătar destul de cunoscut publicului larg, Jamie Olivier, a fost retrasă de la publicare pentru că niște indigeni australieni au considerat ofensatoare una dintre nuvelele autorului. Nu intru în detalii, oricum nu contează. Cel mai probabil vorbim despre o acțiune piaristică, am dubii că niște indigeni australieni stau precum cenzura ceaușistă cu ochii pe tot ce se publică și purced la demersuri legale împotriva autorilor prea îndrăzneți. Gestul în sine este totuși unul tot mai des întâlnit, care spune multe despre mentalitățile zilelor noastre. Să nu uităm că există acum opere clasice care sunt rescrise pentru a respecta noile reguli de corectitudine socială. Industria modei este și ea victima diverselor grupuri ofensate. Opiniile noastre, ale tuturor, pot fi invalidate oricând pe motiv că zgândăre sensibilități. Culmea, atacurile la persoană și ofensele aruncate liber in online, fiind totuși acceptabile din punct de vedere social. Unde tragem linia? Mai avem dreptul de a ne ...
Citește mai mult »

Cotidiene

În următoarele zile vom avea gazele oprite la reședința noastră din frumoasa citadelă ilfoveană. Se construiește o nouă autostradă, ceea ce e bine. Și se relochează infrastructura de utilități. Ceea ce e rău, dat fiind momentul ales: început de noiembrie, când temperaturile coboară deja sub zero grade noaptea. Pe grupul de discuții al comunității a existat deja clasica încăierare între cei care se bucură că se face (am observat că ei au, de regulă, sobe în case, ca variantă de backup) și cei care sunt nedumeriți din cauza planului de proiect, al căror făuritori consideră o idee bună să oprești gazele pentru câteva zile în prag de iarnă. N-a câștigat nimeni, încă se dezbate, de fapt contează lupta, că ne ține vii și înflăcărați. Eu mă alătur celor care consideră demersul stupid. Înțeleg că fără disconfort și suferință nu am fi putut crea nimic durabil, că doar am crescut cu balada lu’ Manole, alt fraier care demonstrează că din vechi timpuri neamul ăsta a avut probleme de proiectare și execuție. Dar n-am avut bani de șemineul acela ...
Citește mai mult »