Articole din September, 2024

Subiecte noi, dar foarte vechi

True story: cu foarte mult timp în urmă, recrutam pentru angajatorul meu, firmă din IT, o poziție tehnică. Au cred că au fost cinci candidați intervievați în primă fază, era ceva destul de greu de acoperit. Unul dintre ei s-a remarcat printr-o atitudine foarte ostilă, intimidantă. Replici în doi peri, răspunsuri pe lângă subiect, glume anapoda. Asezonate cu niște pretenții salariale cu mult peste media celorlalți. Eram tânără și foarte politicoasă de a avut atâtea de demonstrat, azi nu i-aș mai da nici două minute din timpul meu. Am încheiat cu succes proiectul, toți candidații respinși au primit un mail de feedback, care că nu avea experiența necesară, care că cerea salariu peste buget. Unul dintre ei, ghiciți voi persoana, a ținut morțis să se facă din nou remarcat, răspunzându-mi că știe sigur că tot procesul de selecție a fost o mascaradă și că am primit mită pentru a angaja un prost. Plus multe alte mesaje drăguțe ulterioare, să-mi intre bine în cap cât sunt de praf. De atunci n-am mai trimis feedback celor care îmi dovedeau ...
Citește mai mult »

“Pentru că așa zic eu!”

Încep textul de azi cu o mărturisire: singura mea restanță din facultate a fost la Istoria Pedagogiei. Dar oricât de vagi ar mai fi amintirile mele despre referința pe care o fac în introducerea acestui text, argumentele mele sunt valide. De ce? Pentru că așa zic eu. Cum adică cine sunt eu?!? Așadar cândva, în trecutul foarte îndepărtat, pe când educația formală era doar pentru bogați, norocoși sau ucenici, a existat o practică pe care azi am considera-o barbară: umilirea învățăceilor. Elevii de atunci erau trimiși la cerșit, astfel încât să învețe să se lepede de Ego și să-și cunoască exact locul în lume. Practica umilinței în învățare a continuat într-o formă sau alta până în prezent. Doar că de la cerșitul organizat s-a trecut la alte forme de a supune minți și orgolii. Știm cu toții că discipolii își puteau pedepsi aspru ucenicii, tocmai pentru a-i învăța că există întotdeauna un stăpân. În prezent abuzurile au devenit preponderent verbale, dar găsim încă șuturi în fund dacă le căutăm pe unde trebuie. A nu se înțelege că există ...
Citește mai mult »

Jeana nu e moartă, Jeana se transformă

De ceva vreme, la una dintre insulele mall-ului din apropiere am observat o perpetuă coadă. Misterioasă dacă mă întrebați pe mine, pentru că uitându-mă în vitrina frigorifică, care adăpostea niște prăjituri destul de ofilite, nu prea exista motiv de aglomerare umană. Dar pe măsură ce vremea trecea, coada tot mai mare se făcea. Iar misterul se adâncea, pentru că dulciurile din galantar păreau mereu aceleași, neatinse de pofta vreunui consumator. Când lucrurile au degenerat și au început să apară benzile de organizare ca în aeroport, am purces și eu să investighez. Copilul cel mare m-a ajutat să dezleg enigma, explicându-mi că acolo se vinde celebra ciocolată din Dubai. Adică un sortiment devenit viral pe rețelele de socializare, care conține fistic și cataif. Aparțin unei generații pentru care a te așeza la coadă era semn de chin și sărăcie. În ceea ce mă privește cozile de la pâine, au avut, probabil, cea mai mare influență în educația mea informală. Atât de lungi și dese erau! Am înjurat intens partidul pentru raționalizarea alimentelor și aprovizionarea mai rea ca în vreme de ...
Citește mai mult »

Coroana împărătească

Nu am apucat să vă mai spun, dar leul din povestea mea nu a ajuns chiar regele animalelor. În urma unor dezbateri electorale foarte aprinse, s-a dovedit că nu știe prea multe despre problemele votanților din zone mai îndepărtate, fiind ales doar la conducerea savanei, acolo unde chiar avea experiență. Tigrul a câștigat conducerea junglei, iar ursul polar pe cea a tundrei. Proaspăt înscăunat, conducătorul nostru s-a pus pe treabă. Și lucrurile au mers bine o vreme, poate și pentru că predecesorul lui, elefantul, fusese muncitor și inspirat în deciziile luate. Dar atunci când seceta a început să amenințe locurile, iar animalele au devenit din ce în ce mai agitate, părea că leul face mai mult rău decât bine. Ce-i drept nici ideile nu-i erau tocmai strălucite! De exemplu, încercarea de a speria oamenii veniți să taie niște arbuști uscați din zonă, n-a făcut decât să atragă mai mulți vânători convinși că trebuie să rărească serios numărul animalelor. A urmat decizia de a planta copaci acolo unde nu au fost niciodată. Care s-au uscat imediat, lucru firesc în lipsa ...
Citește mai mult »

Eroismul ca valoare supremă

Noi, românii, muncim mult și prost. Este o realitate care ne supără și de aceea ne dezicem de ea, dar oricât am vrea să o negăm, o confirmă numeroase studii, statistici, analize. Și observații empirice, că nu trebuie să fii un mare specialist, ci doar să ai puțin spirit de observație, ca să vezi temeinicia lucrărilor meșterului român sau eficiența soluțiilor implementate pe la noi. Problema pe care nu o vede nimeni este pericolul de a munci mult și prost. Când o faci la nivel mai mic, situația e controlabilă. Când însă vrei să te încadrezi în termene supraomenești pentru lucrări care clar necesită un alt nivel de expertiză și execuție, devine de-a dreptul periculos. Să devenim deștepți peste noapte, e utopic. Avem nevoie de multă înțelepciune, pentru a genera știință și abilități. Dar să conștientizăm care ne sunt limitele, trebuie doar un pic de simț al realității. De a accepta lucrurile așa cum se prezintă ele, nu așa cum este convenabil pentru noi. De a nu mai glorifica eroismul sub orice formă. De a nu mai încuraja ...
Citește mai mult »