Milioane de orgolii
De-a lungul timpului am cunoscut mulți șefi cu un ego uriaș care le “mușca” din caracter. Îi știți, cei cărora le sare țandăra din lucruri minore și le transformă în adevărate războaie organizaționale. Cei care nu acceptă opiniile altora, pentru că le șifonează imaginea de atotștiutori. Cei care tună, fulgeră, dau cu tsunami din motive atât de absurde încât mediul de lucru devine ireal. Și-mi pare că numărul lor crește exponențial. Pentru că nu doar organizațional, ci și în afara jobului, am ajuns a prețui mai mult agresivitatea și meltenismul decât asertivitatea, educația, autodisciplina. Și ego-ul părinților pare a fi stăpân prin familii. Îl vezi prin parcuri, în false și naive competiții, îl auzi strigând de pe marginea terenului de sport sau înfuriindu-se pentru notele de la școală. “Ăla de ce poate și tu nu?” reprezintă refrenul orgoliului parental și tinde să devină vocea sabotoare din capul viitorului adult. Orice grup social, că vorbim despre vecinii de la bloc sau clubul pasionaților de automobilism tinde să devină scena unor adevărate concursuri de etalare a grandorii de sine și ...Citește mai mult »