Articole din April, 2023

Candidatura mea la premiul “Mama anului”

Într-una dintre dimineți m-am trezit ca de obicei și am mers în bucătărie să prepar pachetul de școală pentru cel mic. Nu apucă să mănânce dimineața, așa că încerc să-l fac cât de cât consistent și sănătos. I-am făcut sandwich-ul preferat, am pus felii de legume lângă, puțin dulce pentru un plus de energie și am așezat cu grijă cutia în rucsac împreună cu ceva apă potabilă. Când a ieșit de la școală mi-a comunicat că am uitat să-i pun pachet, dar că s-a descurcat: a mâncat de la prieteni și a purces la schimburi alimentare acolo unde pofta nu a fost corelată cu amiciția. Nu cred că au voie să facă asta, dar hrana este o nevoie de bază, cine mai respectă regulile când stomacul cere? Evident că m-am confuzat toată și mi-am întors creierii pe toate părțile în încercarea de a afla care-i treaba cu triunghiul bermudelor care înghite cutii alimentare. Abia peste câteva ore, când se pregătea de antrenament m-am iluminat: pusesem pachețelul în sacul greșit. În loc să îl pun în cel de școală l-am ...
Citește mai mult »

Bolile minții

În ultima vreme s-au intensificat în spațiul public discuțiile despre sănătatea mintală. Din păcate întotdeauna catalizatorul este câte un eveniment trist, iar sinopsisul câte un discurs profund dezechilibrat. Dar este important că se discută, că nu mai ignorăm problema, că auzim tot mai rar trimiteri directe spre ospiciu, semn că am început să înțelegem că tulburările psihice sunt efectiv boli. Problema apare atunci când îi băgăm pe toți în aceeași oală. Iar lupta contra stigmatizării, corectă și firească de altfel, riscă să producă victime colaterale. Știu ce înseamnă suferința minții, am văzut-o la cei din jur. Și uneori este mai dureroasă pentru cei lucizi, care poartă niște lupte incredibile și la a căror stigmatizare nu se gândește nimeni. Să trăiești alături de un om tulburat este crunt. Nu doar că nu poți ajuta, pentru că, așa cum zic mereu nu poți salva oamenii de ei înșiși. Dar deseori propria ta percepție asupra vieții, realității, deciziilor de luat se deteriorează. Dar fiecare cu crucea lui, veți spune. Voi da în acest caz alte exemple, să înțelegeți cum ne pot lovi ...
Citește mai mult »

Ce înseamnă școală “bună”?

Sâmbătă a fost Ziua Porților Deschise la școala copilului mic. Am participat și noi, mai ales că la momentul în care căutam, la rândul nostru, instituții de învățământ și trebuia să participăm la un eveniment similar, o extorsiune a unui degajament nu ne-a permis să trecem strada și am rămas în parcul de vis-a-vis, uitându-ne la alții cum se bucură de ospitalitate. Vă povestesc cu altă ocazie, este genul acela de întâmplare care te duce pe culmile disperării părintești, dar creează amintiri ce te fac ulterior să zâmbești. Revenind în prezent, a fost frumos, am petrecut mai mult timp în sala de sport. Și m-am bucurat să văd copii alergând, concurând pe echipe, respectând indicațiile primite și chiar distrându-se într-o activitate didactică. E greu în zilele noastre să mai aduci copiii la sport! Evident că mai mulți părinți veniți acolo în documentare ne-au pus întrebări. Și toți păreau blocați în stereotipul “școlii bune”, pentru că singura întrebare primită de mine conținea această sintagmă. Ce este așadar o școală bună? Este cea a copilului meu mic una bună? Am să vă ...
Citește mai mult »

Vorbe cu și despre… NUTRIȚIE

În ziua de azi prezentatoarele TV au devenit specialiste în medicină, cântărețele sunt fierte pe educație, politicienii gătesc păstăi și toată lumea se pricepe la fotbal. Așa că nu văd de ce nu m-aș apuca și eu de scris despre nutriție. Am citit mult pe Facebook despre asta, ba chiar l-am urmărit intensiv la TV pe Doctor Oz pe când eram gravidă și aveam timp de stat la un loc, deci nu doar că îmi pot exprima liber opinia, dar aș merita măcar o diplomă. Vă prezint azi o variantă de meniu simplă și echilibrată, gustoasă, ușor de procurat. Nu slăbiți, nici nu vă îngrășați dacă aveți un minim de activitate fizică, dar cu siguranță v-o iau razna analizele! Dimineața diva voastră mănâncă nuci. Așa a auzit ea, că sunt bune, sănătoase, conțin chestii benefice, trebuie consumate, dar nu în exces. Nucile de dimineață: La prânz trebuie proteine. Animale, vegetale, de care se poate. Fără ele viața e pustiu, iar un sfert din cantitatea de mâncare din farfurie trebuie să fie proteic. Proteinele mele: Seara se recomandă o cină ușoară, cu o ...
Citește mai mult »

Pasărea cu mai multe vieți

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nici nu aș avea ce povesti. A fost odată o pasăre ca toate celălalte: nici prea mare, nici prea mică, nici prea tânără, nici prea bătrână, nici prea veselă, dar nici tristă nu era. Putea fi un porumbel sau o cioară, un vultur, un papagal sau chiar vreo creatură mitologică ce nu se naște din ouă clocite, ca toate celălalte zburătoare, ci din propria cenușă. Iar pasărea noastră făcea ce știau și celelalte înaripate: zbura, mânca, dormea, ciripea, muncea. Într-una din zile, căutând râme proaspete într-un păduriș din apropierea lacului pe unde își făcea veacul, s-a întâlnit cu o broască râioasă. Care a început din senin să strige la ea: că e proastă, urâtă, rea, incapabilă, tristă, inutilă. Ba chiar la un moment dat s-a pus pe aruncat cu pietre în biata pasăre, care nu știa cum și pe unde să se mai înalțe. Pasămite broasca se temea că rămâne fără mâncare și de aici atacul neașteptat. Reușind cu greu să se îndepărteze de bestia verde, zburătoarea noastră a ...
Citește mai mult »

În lumea lor

Am avut cândva o scurtă și tristă colaborare cu o companie nici prea mare, nici prea mică, dar cu un potențial imens. Zic tristă pentru că a fost prima oară când am simțit că sunt absolut degeaba într-un context profesional. Lucrurile mergeau acolo din prost în foarte prost, salariile întârziau intervale de timp cuprinse între lună și trimestru, relațiile de muncă erau haotice. Dar oamenii comunicau foarte oficial. Orice solicitare din partea unui manager venea sub forma unui atașament la email numit “decizie”, care avea inclusiv ștampilă. Adică se scria documentul, se printa, se parafa, se atașa unui email, iar forma fizică se îndosaria. Decideau dând cu subsemnatul tipul de la vânzări, directorul general, directorul financiar, marketing. Dosare întregi de decizii. Cu implementarea lor era mai complicat. Inadvertența dintre vremurile actuale, în care lucrurile se mișcă rapid, relațiile de lucru merg dincolo de fișa postului, colaborarea este o realitate curentă și lumea în care trăiau oamenii aceia era halucinantă. Mi-am adus aminte de ei zilele trecute, citind știrile din UK despre încoronarea regelui Charles. Tânjim după monarhie, crezând ...
Citește mai mult »