Articole din October, 2021

Idei de cadouri pentru Crăciun

În lunga listă de vești proaste care ni se flutură prin presă zilele acestea, se tot repetă cea privitoare la o posibilă problemă cu aprovizionarea în perioada Crăciunului. Creșterea prețului energiei a generat sincope de producție în China, iar bomboana de pe colivă este criza containerelor care îngreunează transportul. Concluzia: e posibil ca de acest Crăciun nu bugetul generos ci creativitatea să reușească a umple spațiul de sub brad. Dar vă așteptați să vă zic despre biciclete şi păpuşi? Înseamnă că nu mă citiţi suficient de des sau de atent. Cadourile care costă bani sunt frumoase şi utile. Totuși să nu uităm de lucrurile care contează cu adevărat. Copiii au nevoie de joacă şi suportul ei logistic. Dar au nevoie şi de: Timp petrecut împreună cu părinţii. De calitate, zic cărţile, eu n-aş elimina nici cantitatea din ecuaţie. O relaţie autentică şi profundă presupune experienţe diverse, naturale şi multiple. Ori nu putem forţa aşa ceva în ora rămasă de la cină la culcare. Ştiu că e greu de chiulit de la job, dar între a călca un maldăr de ...
Citește mai mult »

Karma, Norma și Seninia

Încep cu o amintire veche, să tot fie 14-15 ani de atunci, pe când încercând a culturaliza copilul mare, unicul în acele vremuri, bifam în fiecare weekend câte un mers la muzeu, teatru de copii sau alte evenimente potrivite vârstei. A funcționat și ne plăceau tuturor ieșirile noastre. Într-o nefastă zi de sâmbătă am ales să vedem Cenușăreasa, fără să știu că va fi un soi de musical. Când cele trei surori din poveste au apărut pe scenă, cântând și dansând, îmbrăcate în rochii ample, sclipicioase, copilul a început foiala. După nici cinci minute de spectacol a trebuit să părăsim sala pentru că deja își găsise un partener de crimă, alt băiețel, cu care a început să se amuze de mirobolanta desfășurare culturală de pe scenă. Fetele din jur care savurau fiecare notă și sclipire ne-ar fi linșat dacă mai stăteam! Vă închipuiți satisfacție maternală când săptămânile trecute același copil, devenit între timp adult,  a cumpărat bilete la Corsarul. Iar ieri mi-a propus să vedem, tot la Operă, Norma, unde a avut invitații la avanpremieră. Dacă vă ...
Citește mai mult »

Lupul cel mic și Mantia Îndrăznelii

De mult n-am mai scris o poveste de adormit copiii! Și știu că sunt tot mai mulți care o așteaptă. Așa că iată, una nou nouță, proaspăt ieșită din focul creației: A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nici nu s-ar povesti, a fost odată o haită de lupi. Și era una ca toate celelalte: cu multe animale la un loc, ajutându-se reciproc la nevoie și împărțind hrana pe care o puteau găsi. În grupul despre care vorbim acum erau mulți lupișori mici, ca toți ceilalți lupișori. Dar și unul cum n-ați mai văzut: fricos din cale afară! Îi era frică de vânt, de foșnitul frunzelor, de umbra lui, de apus. Nici gând să meargă la vânătoare cu ceilalți, pentru că, probabil, înainte să se confrunte cu pericolele, l-ar fi doborât panica. Deja prietenii de joacă făceau glume pe seama lui. Ieșeau brusc din tufișuri speriindu-l, inventau povești fantastice cu monștri de neînvins, îl șicanau dând vina apoi pe spirite invizibile și rele. Puiul nostru de lup era din ce în ce mai fricos și mai trist. ...
Citește mai mult »

Despre diferența de vârstă dintre frați

Cei doi copii ai mei sunt născuți la capetele unui interval de zece ani. Nimic planificat, ba chiar mi-aș fi dorit ca așteptarea să fie mai scurtă, dar așa a vrut soarta. Și n-aveți idee de câte ori mi s-a spus că diferența aceasta de vârstă îi va împiedica să aibă o relație frățească normală și funcțională. Noroc că nu mi-s slabă de înger, că poate aș fi crezut. Și că mă țin încă nervii că sigur pocneam pe cineva după atâtea profeții pe tema asta! Scriu așadar pentru cei puțini, care sunt în situația noastră. Și le spun că marea catastrofă a diferenței mare de vârstă între frați este un fâs, un mit, o idee falsă, preconcepută. Realitatea este că frații copiază modelul care le este familiar. Și familial. Apoi fiecare are personalitatea sa, modul său de a relaționa, de a provoca/ gestiona conflicte, de a se raporta la cei apropiați. Indiferent (de gen și) de vârsta pe care o au pot fi apropiați sau distanți, pot avea relații funcționale sau defecte, se pot comporta frățește sau pot ...
Citește mai mult »

Scapă cine poate!

Din martie 2020 lumea a luat-o razna într-un mod pe care nu și-l inchipuiau decât cei cu o imaginație foarte bogată. Tot de atunci lucrurile s-au mișcat într-un ritm amețitor, pe care l-ar fi crezut posibil poate doar cei foarte optimiști. Știința, tehnologia, relațiile de muncă, reziliența noastră, toate au căpătat noi valențe și puteri. Dar sunt cel puțin două lucruri care au rămas la fel: prostia și autosuficiența umană. Prostia e clasică și endemică. Se va perpetua agresiv și progresiv atât timp cât proștii găsesc ușor canalele de comunicare, adepții și parteneri de discuție pe care să-i coboare la nivelul lor. Iar autosuficiența rămasă nu ajută deloc. Aș defini această trăsătură aproape generalizată ca fiind prostia școlitului, a celui care are senzația că le știe pe toate doar pentru că a învățat mai bine ca alții la școală și are o diplomă universitară. Proștii de rit nou sunt cei care văd cu ochelari de cal, doar bula lor confortabilă. Care nu înțeleg mecanismele sărăciei. Care nu au memoria recentă sau își amintesc realitatea prin imagini perimate de propriile ...
Citește mai mult »

Lecţia vulnerabilităţii

Cu mult timp în urmă recrutam pentru angajatorul meu de atunci un lucrător pentru depozit. Era un proiect care mă scotea destul de mult din zona de confort, pentru că eram obişnuită să mă conversez pe la interviuri cu absolvenţi de studii superioare, majoritar tehnice. Oricât aş fi încercat să selectez CV-urile, mi-era clar că vor fi multiple provocări. Și s-a dovedit un demers mai mult decât interesant, care mi-a depăşit aşteptările. Am aflat astfel că oamenii care nu au prea multă școală sunt mult mai autentici, mai sinceri, dovedindu-se adesea parteneri de discuţie mai comozi şi generoşi. Într-o seară de vineri urma să am ultimul interviu cu un candidat care a preferat o oră destul de târzie pentru întâlnire. Birourile erau deja goale, rămăsesem singură într-o clădire supravegheată video doar în spațiile comune și fără paznic. Mă gândeam că n-am fost prea inspirată să accept discuţia în acest context. Iar când persoana în cauză a apărut, am realizat că sunt o norocoasă dacă scap cu viaţă la final. În faţa mea stătea un bărbat tuns scurt, ...
Citește mai mult »