Teatrul ca materie şcolară

Am facut o nedreptate si nu am inclus si arta teatrala printre materiile care ar trebui sa existe in scoli. Incerc sa o repar aici, explicand mai intai motivul excluderii: inca din clasa a doua, copilul cel mare face cursuri de teatru in cadrul scolii. Pentru noi, arta teatrala este deja o materie cat se poate de reala, tratata intotdeauna cu mare tragere de inima, care il motiveaza si pe care nu am exclude-o niciodata din lista de optionale.

Cu toate acestea, sunt convinsa ca nu toti copiii au norocul de a frecventa astfel de cursuri. Si este pacat.

Ce beneficii aduce studiul artei teatrale? Sunt numeroase si deloc greu de cuantificat.

In primul rand este poate singura materie care ii invata pe copii sa respecte reguli fiind creativi, oricat de antagonic ar suna. Exista un scenariu, exista niste roluri si replici bine stabilite. Dar exista si improvizatie, exista marca personala a fiecarui mic actor care joaca.

Apoi este spiritul de echipa. Nu poti fara ceilalti, trebuie sa iti calibrezi emotiile si starea la un ison. Imbogateste cultura generala, din ce in ce mai subtire azi. Presupune lectura unor piese, altele decat cele obligatorii la limba si literatura romana. Si prezinta numeroase modele prin variatia de personaje: pozitive, negative, vesele, triste, bune, rele, ascunse sau transparente in relatiile cu ceilalti. A descifra diverse trasaturi de personalitate existente in operele literare ajuta mai mult ca orice ora de psihologie.

Teatrul dezvolta expresivitatea verbala si corporala, gandirea, memoria, atentia, prezenta de spirit. Increderea si stima de sine, capacitatea de a vorbi in public, autocunoasterea.

Si nu in ultimul rand, creeaza obisnuinta de a juca un rol, pentru ca, vrem sau nu, fiecare dintre noi are masti sociale de purtat. Politetea, empatia, ajutorul, nu vin intotdeauna din adancul personalitatii noastre. Macar sa stim sa le jucam frumos si asumat. Interviul de angajare, prima intalnire romantica, diverse conflicte cu cei din jur, toate presupun autocontrol si mici artificii de partitura.

In plus, fiecare dintre indrumatorii in arta teatrala cunoscuti pana acum reprezinta modele de urmat, ceea ce demonstreaza ca studiul artei teatrale chiar dezvolta personalitati aparte. Oameni frumosi, autentici, placuti, care genereaza in jurul lor o atmosfera frumoasa, autentica, placuta.

Cred cu tarie ca arta teatrala ar trebui sa-si gaseasca locul in toate scolile. Nu necesita manual, nici curricula sau note. Doar bunavointa, proiecte, emotii si o sala obisnuita de curs.