Cât am fost departe de țară (m-am plimbat un pic vara asta) mi s-a părut nedrept că suntem mereu la coada clasamentelor europene. În definitiv nici alții nu-s mai breji, bifează și ei la nivel individual nesimțirea, tânțenia sau stupiditatea.
Am văzut deșeuri aruncate pe plajă, copii spălați de nisip în piscină, dușul fiind la 1m de ea, șezlonguri învârtite după soare până în coasta vecinului. Și am stat la hoteluri pricopsite.
Cozi pe autostradă, țânțari, hoarde de oameni mergând haotic pe stradă.
Vuittoane false vândute agresiv și doamne asiatice care făceau “masaghi” cu un ulei care arăta mai mult decât îndoielnic. Și, culmea, se găseau clienți.
Nu sunt nici alții mai breji. Corupția sistemică și nesimțirea individuală se regăsesc probabil în orice colț de lume.
Totuși când te întorci în țară de pe meleaguri în care apa caldă curge la robinet și în vârf de munte, îți dai seama unde este hiba. Acel “las-o că merge așa” se traduce în patru indicatori mari și măsurabili:
1. Lipsa de respect pentru reguli. Dacă există un semn mare, care interzice ceva, orice, românul își va face un titlu de glorie făcând pe dos. La noi rebeliunea asta copilărească este ridicată la rang de indicator de statut: ești prost dacă te supui regulamentelor, ești șmecher dacă le ignori.
Și țările civilizate se confruntă cu încălcări ale legii. Dar acolo nimeni nu flutură cătușele sau amenzile cu aroganța celui care nu e hoț, ci șmecher.
2. Lipsa de estetică. De orice fel: vestimentară, arhitectonică, urbană, rurală. Doar la noi (și la alte neamuri proaste de-ale noastre) vezi femei în halatul de casă pe stradă, tablă albastră asortată cu gard cărămiziu, termopane la clădiri de patrimoniu și piețe pline de chinezării ieftine și complet inutile. Cabluri atârnate, improvizații urâte și periculose, ruine abandonate printre gunoaie. Nu-i de mirare: locuim în cutii de chibrituri suprapuse, construite la normă, iar copiii noștri învață în scoli cu aspect impersonal, sărăcăcios, trist.
3. Lipsa de mândrie profesională. Alții lasă întotdeauna lucrurile în ordine atunci când finalizează colaborări sau proiecte. După noi potopul! Rareori dai de persoane de ispravă pe care să le recomanzi sau să le soliciți și în alte dăți. Oamenii ambițioși învață din proprie inițiativă, se perfecționează, se compară cu cei mai buni ca ei, nu cu dobitocii. Și sunt rara avis pe meleagurile noastre.
4. Lipsa de legi funcționale, logice, posibil de implementat. La noi plimbatul pisicii moarte este sport național. Rahații de câini de pe străzi, mamele care cerșesc cu copii în brațe, bătăile din trafic sunt toate expresia impotenței legislative din România. Există în fiecare speță cel puțin trei instituții implicate, 80 de documente de transmis, 1780 de aprobări de primit și o viață de așteptat. În tot acest timp mârlănia, corupția, mizeria proliferează și ne sufocă.
Nu mai zic concluzia, e aceeași ca întotdeauna: educația este soluția. Dar până una, alta, mai la îndemână pare emigrarea.
(În poza care ilustrează vorbele mele vedeți un exemplu de nesupunere civică găsit pe litoralul italian.)