Lecția naturii

În fiecare an, cam pe vremea asta, puii berzelor care au cuibul la capătul străzii își încep lecțiile de zbor. Mai întâi părinții le arată mișcările. Apoi privesc o vreme zborul în sine. La final sunt lăsați singuri în cuib, fiind nevoiți să reușească. Altfel mor de foame, de sete sau din cauza căderii de la înălțime. Timpul nu e de partea lor. Cu cât învață mai repede, cu atât mai sigură le este supraviețuirea. Noi, oamenii, credem că avem luxul să amânăm orice și oricât. Avem răgaz pentru toate, credem noi, dar deviza asta ne ține departe de multe vise și destinații. Ba chiar auzim adesea despre lecția răbdării. Este adevărat că lucrurile bune se construiesc în timp. Dar natura ne învață să fim nerăbdători. Să ținem cont de termene limită. Să fim alerți. Să facem totul la momentul oportun. Altfel nu se știe când și dacă mai avem o șansă. În plus, oricâți profesori am avea și oricât de buni ar fi, când vine vremea să aplicăm cele învățate, suntem pe cont propriu. Și deseori nu există ...
Citește mai mult »

Cum ar trebui să funcționeze presiunea socială?

Probabil că v-am mai povestit un episod care a avut loc cu foarte mult timp în urmă într-un parc aproape gol din Leuven. Eram acolo cu nepotul meu și m-am gândit să-mi așez cele 45 de kilograme pe care le număram atunci, pe un leagăn. Nu am apucat să mă relaxez prea mult că lângă mine a apărut o doamnă care mi-a atras ferm, dar politicos, atenția că locul de joacă este exclusiv pentru copii. Mi-am cerut scuze și m-am ridicat. Am învățat două lecții prețioase: să respect regulile oricât de absurde ar părea. Și să ripostez, la rândul meu, atunci când în spațiul public cineva le încalcă. În lumea civilizată presiunea socială se axează pe reguli clare, transparent comunicate. Pe conviețuirea în societate. Pe comunitate. Mă uit siderată la știrile despre azilul destinat persoanelor vulnerabile din Voluntari unde oamenii au fost abuzați până la tortură. Și la declarațiile senine ale celor care au văzut atrocitățile și atât. Întâmplător știu care sunt provocările de a îngriji persoane cu grave tulburări mintale. Nu e ușor, nu poți întotdeauna cu binișorul. Dar ...
Citește mai mult »

Oameni și etichete

Suntem oameni și ne plac etichetele, pentru că sunt concise, vizuale, utile. Iar în proiectele de recrutare și selecție această preferință este extrem de clară. Candidații devin astfel bătrâni dacă au peste 45 de ani, inadaptabili dacă au schimbat jobul recent și sunt deja în căutarea altuia, pretențioși dacă cer să le fie respectat statutul profesional. Superficiali dacă arată prea bine, lipsiți de atractivitate dacă nu sunt de revistă. Nu au experiență dacă abia și-au finalizat studiile și nici potențial, dacă nu au definit încă un drum al carierei. Par conflictuali dacă au divorțat, intoleranți la frustrări dacă nu au copii, plafonați dacă au petrecut câte un deceniu în același birou. Este simplu ca pornind de la un aspect din CV să etichetezi întregul destin al omului. De aceea mulți cred că se pricep în a recruta și selecta. Realitatea este mult mai complicată de atât. Sunt oameni de 50+ mai curioși, adaptabili și dispuși să învețe ca tineri de 20+. Sau absolvenți care, deși nu au experiență, progresează atât de repede încât îi depășesc rapid pe cei ...
Citește mai mult »

Două coordonate ale performanței

Copilul meu mare, pe care îl veți auzi vara aceasta și mai mult la radio, a fost implicat într-o campanie de promovare a Campionatului European de fotbal U21, țara noastră numărându-se printre organizatori. Iar cel mic e obsedat de fotbal. Deci n-am putut să nu urmăresc turneul în care, deși am fost gazde onorabile, am eșuat în a face o “figură frumoasă” pe teren. N-am să scriu despre fotbalul românesc, deși îmi sunt destul de clare cauzele eșecurilor lamentabile și repetate. Performanța cere sisteme funcționale de organizare, selecție, evaluare, ori în România nici baze sportive decente, în care să se antreneze copiii, nu prea mai avem. Dar am să mă întreb, retoric, câte ceva despre surpriza turneului: Ucraina, care deși este în război de ceva vreme, iar sportul este unul dintre domeniile intens afectate, a reușit să se califice în semifinale. Eu nu consider surprinzătoare această reușită. La Euro 2020 cel mai frumos meci mi s-a părut cel dintre reprezentativa mare a ucrainienilor și Macedonia de Nord, încheiat 2-1. Se joacă fotbal pe oriunde vă așteptați, numai în România ...
Citește mai mult »

Când părintele te duce la moarte

Cazul submersibilului Titan, care a făcut implozie în încercarea de a vizita rămășițele Titanicului, a ținut cu sufletul la gură o lume întreagă. Pentru o persoană ca mine, cu dificultăți în a suporta spațiile mici și închise, pare a fi coșmarul suprem: să stai închis într-o cutie minusculă, împreună cu alte suflete, scufundându-te la  mai mulți kilometri adâncime în adâncurile apei și ajungând să numeri minutele rămase în care mai ai aer de respirat. Și să plătești bani grei pentru asta! Există acum o grămadă de discuții și analize care, sperăm cu toții, vor schimba cursul unor posibile expediții viitoare și vor reglementa mai strict astfel de inițiative. Este halucinat că o firmă cu sediul într-un container, care are doar o poveste de marketing și o jucărie artizanală, a ajuns să poată opera activități în mod evident generatoare de drame. Pentru ca acest coșmar să fie întreg, am aflat din ziare că unul dintre tinerii aflați pe Titan, în vârstă de 19 ani, era îngrozit de ideea expediției, dar a acceptat provocarea pentru a-i face pe plac părintelui ...
Citește mai mult »

Iepurașul care nu își găsea locul

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu aș avea ce povesti, a fost odată un iepuraș simpatic și prietenos. Nu știu să vă spun de ce era atât de singur, dar nu avea nici un loc în care să-și odihnească oasele la venirea oboselii și nici alți urecheați ca el cu care să-și petreacă bucuriile și necazurile. Credeți, poate, că era un iepuraș trist. Dar nici vorbă de supărare și suspin în viața lui. Se bucura din plin de fiecare ciupercuță savurată, fluturaș urmărit pe pajiști sau floare frumos mirositoare care îi ieșea în cale. Își facea mereu noi prieteni, cunoștea lumea în diversitatea ei și învăța în fiecare zi ceva nou. Dar într-o zi, uitându-se la un cuib de păsărele în care puii se jucau și piuiau fericit, a început să-l roadă un gând: că ar trebui să aibă, și el, casa lui. Să se întoarcă mereu acolo, să simtă siguranța unui adăpost. Să-și construiască un hamac mic în care să-și pună oasele și o masă mai mare unde să-și invite prietenii. Așa că a ...
Citește mai mult »

Salarii în funcție de performanță – simplu de zis, greu de pus în practică

Auzim foarte des acest deziderat: lucrătorii de la stat să fie plătiți în funcție de performanță. Pare o chestie facilă și utilă, în realitate remunerarea contingentă, așa cum îi spune la carte salarizării condiționate de realizările profesionale, este dificilă și greu de implementat chiar și în mediul privat. Managementul performanței a fost legiferat la noi mai clar după criza din 2008-2009, când guvernul de atunci a modificat Codul Muncii în vederea optimizării instrumentelor legale folosite în disponibilizările masive de personal. Au trecut așadar ceva ani, iar în practica de personal nu s-a schimbat nimic. De ce? Performanța este lucrul naibii: ca să o vezi trebuie să o definești și să o evaluezi periodic. Pentru a o defini, trebuie să existe o viziune clară, din care să rezulte obiectivele profesionale ale fiecărui angajat. Apoi să stabilești calitățile personale și profesionale care pot ajuta angajatul să le atingă. Iar pentru evaluare organizațiile au nevoie de timp, energie și instrumente optime, bine calibrate. Cum viziunea este cel mai greu concept în business, iar timpul, energia și instrumentele optime costă mult, oamenii s-au obișnuit să ...
Citește mai mult »

Dumnezeu lucrează prin oameni

Cei care mă cunosc m-au auzit des exprimându-mi recunoştinţa pentru oamenii buni care mi-au fost alături de-a lungul timpului. Se spune că Dumnezeu lucrează prin oameni, iar eu simt des atingerea divină. Zilele trecute am realizat, totuși, că greşesc. Pentru că eu mulţumesc doar pentru sprijin, pozitivitate, gesturi frumoase. Ticăloşii, rautăţile, negativismul mă frustrează şi enervează, aș vrea să nu existe, le consider din material diavolesc. Dar Divinitatea nu lucrează numai prin cei buni. Detestabilii au rolul lor şi ne ajută mai mult decât realizăm. Oamenii de rahat ne arată, în primul rând, unde ne este locul. Departe de ei, asta e clar, mirosul urât fiind întotdeauna un indicator de pericol. Cei dificili ne uşurează deciziile. Este greu să te desprinzi de căldură, bunătate, generozitate, frumos, iar uneori, oricât de contraintuitiv ar părea, trebuie să o facem. De aceea adolescenţii sunt de nesuportat la un moment dat, tocmai pentru a le putea permite zborul. Iar bătrânii devin ursuzi şi urâcioși – pentru a ne face mai uşoară despărţirea finală. Întotdeauna un sef idiot este simplu de părăsit, un partener ...
Citește mai mult »

Dacă ți se pare că ești un părinte detestabil, citește asta!

În timp ce canalele noastre de știri caută obsesiv victime pentru un cutremur petrecut aseară în vestul țării și nu găsește, presa de peste Ocean are întotdeauna inspirație cât pentru tot mapamondul. Zilele acestea sub lupa ziarelor stă actrița Drew Barrymore care a declarat răspicat că în timp ce mulți dintre apropiați au trecut prin evenimentul traumatic al morții părinților, ea nu are acest noroc, fiind nevoită să își suporte în continuare mama. Într-o lume tot mai obsedată de corectitudine, egalitate și non-violență, o astfel de declarație a picat ca o sinucidere în direct a carierei. Actrița este încă în activitate, fiind declarată recent de revista Time una dintre 100 cele mai influente persoane din 2023. Deci orice controversă o poate trimite direct în istorie. Dar Drew nu este nici rea, nici absurdă, ci dureros de sinceră și deschisă în ceea ce privește propriile traume. Copilul minune, care și-a început cariera la 11 luni, a avut o copilărie plină de situații halucinante, abuzive. La 12 ani experimentase deja consumul de substanțe interzise, fapt care a trimis-o direct într-o ...
Citește mai mult »

Trei comportamente perdante în business

Am o vârstă, deci am văzut copii crescând, relații evoluând și afaceri murind. Despre copii și relații am tot vorbit, azi vă povestesc despre top trei comportamente distructive pe care le-am observat de-a lungul timpului în firmele care au reușit performanța să dispară din peisaj: 1. Credința ca în majoritatea lor oamenii sunt proști, deci pot fi ușor prostiți. N-am să vă mint, majoritatea oamenilor este compusă din mediocrități, din indivizi cu minte puțină și aspirații pe măsură. Dar asta nu înseamnă că-i poți păcăli repetat, profitabil. De fapt prostul este greu de prostit, așa cum și hoțul știe să se păzească bine. Trebuie să fii genial să poți monetiza legal și durabil stupiditatea umană. Ori, după cum spuneam, puțini sunt așa printre noi. Nu mai încercați așadar să vindeți chestii luate de pe site-uri dubioase cu adaos dublu. Nici să umflați firme cu pompa doar pentru a le vinde. A-ți desconsidera cumpărătorii este calea sigură spre eșec. 2. Mentalitatea de tipul “nu este altul mai bun în piață”. Încrederea în forțe proprii e minunată, dar în business  “mai bun” este ...
Citește mai mult »