Povestea continuă!

Astăzi am un guest post caritabil, scris de Florin Haragas. Florin este vecin, prieten și coleg într-unul dintre proiectele online. Tată de trei băieți, pasionat de fotografie, făuritor de dulciuri (și alte minunății gastronomice), corporatist și foarte implicat în cauze sociale. Citiţi, donaţi, daţi vestea mai departe! Copiii cu afecţiuni oncologice au mare nevoie de poveşti frumoase să se vindece, pentru că așa pot simți măcar puțin din magia copilăriei. “Proiectul #SearaDePoveste a inceput intr-un salon de spital, acum exista trei spitale de copii pe lista si zeci de seri de poveste in fiecare luna. Sunt zeci de copii care ii striga pe holuri pe voluntari sa viziteze si salonul lor si ii pandesc cu nasucul lipit de geam, sute de copii care au auzit istorioare cu final fericit, mii de suflete care asteapta un mar, o ghicitoare, un nasuc rosu si o vorba buna. Sunt copiii cu nevoi speciale si nevoi sociale pentru care perioada grea de tratament in diferite afectiuni produc efecte devastatoare la nivel psihologic si au mare nevoie de sprijin. Si de aceste seri de joc si ...
Citește mai mult »

Ce a legiferat de fapt Islanda?

Începutul de an mi-a adus în feed-uri (*) prima știre virală din zona profesională: Islanda a legiferat egalitatea salariilor între bărbați și femei! Cred că am văzut titlul ăsta mai des decât am auzit colinde în decembrie. Ceea ce e grav, pentru că de la muzica specifică sezonului m-a luat o colică biliară la un moment dat. Am precizat în mai multe rânduri că ziarele autohtone de business au ajuns niște tabloide cu oameni mai puțin sclipicioși, dar zic și acum că titlul este pur bombastic. Care este contextul schimbării legislative privind salariile din Islanda? După cum știm cu toții este oricum ILEGAL să plătești mai mult bărbații decât femeile. Se numește DISCRIMINARE și este pedepsită în toată Europa și restul țărilor civilizate. Doar că islandezii, a căror piață a muncii este mai matură, reglementată, dar mai ales cunoscută la nivel decizional în mod real, nu după cum zic niște statisticieni ca să dea bine, s-au prins că în ciuda legislației care împiedică asta, tot există un decalaj salarial de +7% la bărbați. Așa că au căutat cauzele (**) și mai ...
Citește mai mult »

Locuri, oameni, zile, impresii

Prietenii știu că zilele acestea au constituit pentru noi evadarea de iarnă. Evităm sezonul Crăciun – Revelion din cauza aglomerației și petrecem după, cu puținii turiști care fie sărbătoresc după alt calendar, fie fug ca și noi de înghesuială. Anul acesta s-a votat să revedem Bucovina. Partea cu votatul este metaforică, de regulă șeful de trib organizează ieșirile și deseori aflu detalii abia când plătesc diverse proforme. Asta ca să fie clar cine dă cu tokenu’! 🙂 Recunosc că așteptările mele au fost exact așa cum zice cartea de psihologie: infime. Cel mic nu este încă un partener de călătorie comod, cel mare este deja cu un picior și jumătate de suflet în afara tribului, căpetenia suferă de stres, iar eu încerc să refac periodic dansul din jurul focului primordial cu incantații privitoare la sănătatea mentală a tuturor. Iar la prima întâlnire Bucovina ne-a așteptat în straie de sărbătoare, dar cumva prea formală și rece (la propriu, era un ger crâncen), de parcă n-am reușit să ne intrăm la suflet în ciuda evidentei admirații pe care i-o purtăm. Iată-ne ...
Citește mai mult »

Clinic sănătos, apt pentru crime

În martie 2015, omenirea era îngrozită de un cumplit accident de avion: 144 de pasageri plus membri ai echipajului au murit în Alpi după ce co-pilotul a prăbușit intenționat aeronava. Cercetările au arătat că acesta suferea de depresie majoră, cu episoade suicidale. Până acum nu au apărut indicii noi care să infirme ipoteza inițială, în ciuda faptului că familia pilotului îl consideră nevinovat. Zilele acestea, România este zguduită de un incident scandalos: Poliția caută, și găsește, un pedofil care a abuzat de două fetițe minore intr-un cartier bucureștean. Imaginile surprinse de camera video din lift și mărturia celor două victime, ne determină să-l considerăm vinovat, deși cercetările abia acum încep. Șocul este cu atât mai mare cu cât abuzatorul se dovedește a fi chiar polițist. Ce au în comun cele două cazuri? Ambii presupuși criminali (pedofilia este o crimă, copilul acela moare, se transformă fără voie într-un adult precoce) au meserii care presupun testare psihologică periodică. Și ambii au fost considerați apți din punct de vedere psihologic, în ciuda faptului că trecutul lor lăsa la vedere evidente ...
Citește mai mult »

Revelioanele mele

Sfârșitul lui 2012 m-a prins falită și însărcinată. Măcar aveam să aflu în încheierea unei vacanțe vieneze (pe care mi-o amintesc cu un perpetuu nod în gât) că sarcina putea merge mai departe. Românii mei îmi spuseseră altceva. 2013 a adus un nou membru în familie. Și a luat un altul spre final. Revelion în doliu. La final de 2014, chiar pe 31 decembrie, se stingea bunica bătrână, mama lui tata. Pe 2015 l-am așteptat să se încheie poate cel mai tare. Un an greu, de reziliență. Sfârșitul lui 2016 trebuia petrecut la munte. O pneumonie a celui mic ne-a ținut acasă. Privind retrospectiv iată că de câțiva ani buni mă bucur că nu e mai rău, nicidecum că nu mai putem de bine. În 2017 petrecem liniștit în familie, fără MC care merge cu gașca la o pensiune. Colindăm pe la prieteni, avem și sorcovă nouă. Și până la urmă, în ciuda inerentelor probleme, a fost un an mai bun ca ceilalți, fără negru, cu schimbări benefice și vacanțe totale, lipsite de incidente, care ne-au ajutat să încărcăm din baterii. Așa că ...
Citește mai mult »

Tablourile

Cezar a început să aibă idei tot mai clare despre povești, ba chiar pe lângă titlu spune și un rezumat scurt să se asigure că iese ce trebuie. Aseară a cerut o poveste despre un om care avea multe tablouri și a vrut să scape de ele. Este important de știut că tablourile sunt vorbitoare. Așa că m-am conformat și am început povestea cu a fost odată un om care avea multe tablouri: cu animale (pisici, câini, cai), cu peisaje (mări, munți, câmpii), cu fețe împărătești, cu mutre mai puțin nobile, multe și diverse așadar. – Avea chiar și cu flori! a completat scenaristul principal. Dar de multe ce erau începuseră să fie greu de păstrat și curățat așa că a început să dea din ele. A păstrat doar câteva… – Șase mai exact! precizează cel mic. Șase portrete ale rudelor sale. A dat câteva prin vecini, a donat unor orfelinate, a dus la școală, ba chiar și la Primărie. Dar cu timpul oamenii care au primit tablourile au realizat că e ceva ciudat cu ele. De exemplu, cel care avea tabloul ...
Citește mai mult »

Misterul de pe Strada Ghioceilor

Acum două seri, povestea pentru adormit copilul mic a avut ca subiect impus: Omul care mergea pe stradă. Așa subiect ofertant, așa text 🙂 Carevasăzică a fost odată o întâmplare cam ciudată. Pe Strada Ghioceilor, într-o localitate tare îndepărtată trecea în fiecare zi, la aceeași oră un domn serios și elegant ce purta pălărie, baston și servietă. Era înalt, slab și silueta lui străbătea diminețile indiferent de vremea de afară. Toți localnicii se întrebau ce este cu el. Oare merge la serviciu? Poate la școala din apropiere? Sau la spital? Părea că vine de niciunde și se îndreaptă spre nicăieri. Și asta întotdeauna. Într-o zi, un puști care o pornea spre grădiniță, emoționat de întâlnirea neprevăzută, a scăpat din greșeală rucsacul lângă domn. Acesta l-a ajutat politicos să-l ridice și l-a întrebat: – Mergi spre grădiniță? – Da, a răspuns puștiul puțin fâstâcit. Dumneavoastră spre serviciu? Dar domnul nu a răspuns nimic și a plecat mai departe. Într-o altă zi, o bunică ce venea de la piață a scăpat de emoție plasa cu mere chiar lângă misteriosul personaj. Acesta i-a strâns fructele ...
Citește mai mult »

Dacă doriți să revedeți: cele mai citite articole din 2017

Acestea au fost, conform Google Analytics: 1o. Breaking News: Copilul tău nu este un geniu! 9. Relația corectă 8. Din parc 7. Cea mai importantă întrebare de pus la interviuri 6. Ochelarii 5. La cald despre evaluarea națională 4. Adolescența – o recapitulare 3. Un sfat de management și parenting – este din 2016, dar a fost la fel de citit și în 2017 2. De ce ocolesc tinerii salariile mici 1. Sărutul morții la serviciu Mă bucur că în top sunt și articole din zona mea profesională pentru că exact acesta a fost planul pentru anul care se încheie: să mă întorc la a fi consultant. Plan care continuă în 2018, împreună cu  mai multe articole despre educație.
Citește mai mult »

Îngeri sau demoni?

Una dintre problemele des întâlnite prin firme este natura duală a ultraperformanților. Adică acei angajați cu rezultate de excepție, pe care le obțin totuși forțând adesea regulamentele, reacțiile celorlalți, perceptele morale chiar. Îi știți: cei care depășesc cu mult orice obiective imaginabile, dar jucând după reguli proprii, nu întotdeauna ortodoxe. Anul acesta am tot văzut prin presă cum astfel de probleme sunt întâlnite și la case mari: mogulul din Cetatea Filmului, care a produs multe filme de Oscar, dar a și abuzat ani de-a rândul actrițe mai mult sau mai puțin celebre, actori talentați care au dus mai departe acestă practică, iar recent, pe meleagurile noastre, cazul doctorului urolog specializat în boli renale care, în ciuda rezultatelor profesionale de necontestat, s-a dovedit a fi un caracter infect și un afacerist imoral, dar foarte profitabil. Iar reacțiile celor apropiați (șefi, colaboratori, colegi, prieteni) au fost aceleași: ignorarea evidentelor defecte, pentru a nu afecta ultraperformanța. De frică, din calcule pragmatice sau pentru că au știut că minunile nu ar fi fost posibile fără latura neagră a celor care le ...
Citește mai mult »

Ceața

Continuăm cu maratonul poveștilor de adormit copii. Iar în seara de Crăciun am avut o comandă specială,  despre un fenomen meteorologic de sezon – ceața. Dau vina pe încălzirea globală și încep: A fost odată ca niciodată un prinț dintr-o țară îndepărtată care nu-și gasea soție. Au venit fete de peste mări și țări să-l convingă, dar tuturor le găsea cusururi. Ba că sunt urâte, ba lipsite de educație, ba leneșe. – Ba rele, completează copilul lista defectelor. Mă gândesc că deja are criterii de selecție interesante și zic mai departe. Dar cum se plimba el așa într-o zi prin regatul lui, vede o fată de o frumusețe rară.  – Cum o chema? sunt întreruptă iar. – Ileana, răspund eu cu gândul la Cosânzeana. – Nu-mi place, o chema Anastasia. Și pe prinț? – Matei, răspund eu cu gândul la colegii lui de grădiniță. – Nu e bine, prea scurt. Îl chema Andrei Ionuț Matei Sebastian. Mă gândesc că am slabe șanse să nimeresc pomelnicul de două ori și continui povestea: Și o întreabă direct dacă vrea să fie soția lui, pentru că așa e dragostea, ...
Citește mai mult »